stiinte med 3 2011.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

22
calităţii vieţii. După domeniul de aplicare, aceste
chestionare pot fi divizate în generale, care pot fi implementate
practic la orice grupă de pacienţi, şi chestionarele
specifi ce, care sunt special elaborate pentru
a satisface o apreciere mai precisă şi specifică a calităţii
vieţii la persoanele cu anumite patologii.
Noţiunea de „calitate a vieţii” reflectă autopercepţia
individului în contextul culturii şi sistemului
de valori al mediului de trai, într-o legătură strânsă
cu obiectivele, aşteptările, standardele şi problemele
lui (OMS, 1996). Calitatea vieţii este o caracteristică
integrală a funcţionării fizice, psihoemoţionale şi sociale
a pacientului, care se bazează pe percepţia lui
subiectivă [1, 6].
Calitatea vieţii pacientului este studiată vizând
următoarele obiective: evaluarea influenţei patologiei
cercetate asupra funcţionării fizice, psihologice
şi sociale a pacientului; aprecierea eficienţei şi acţiunii
tratamentului (medicamentos, nemedicamentos,
chirurgical) asupra calităţii vieţii acestuia; evaluare
prognostică. De asemenea, calitatea vieţii poate fi
utilizată pentru determinarea instaurării remisiunii
maladiei de bază, precum şi însănătoşirii pacientului.
Cercetarea calităţii vieţii poate fi utilizată atât pentru
monitorizarea individuală a pacientului, cât şi în studiile
clinice mari cu caracter populaţional.
În continuare vom face o prezentare ierarhizată
şi exemplificată a strategiei de cuantificare în domeniul
sănătăţii. Cuantificarea ca strategie generală de
sănătate reprezintă activitatea îndreptată spre aprecierea
valorilor indicatorilor de sănătate şi indicilor
de manifestare a diferitelor maladii, la moment şi în
dinamică. La nivel strategic, parametrii şi indicatorii
sănătăţii reprezintă resursele principale ale acestei
strategii internaţionale generale de sănătate. Evaluarea
este efectuată la diferite niveluri. La nivelul oficiilor
medicilor de familie şi medicilor-specialişti, secţiilor
şi instituţiilor sunt analizaţi, spre exemplu, astfel
de indici ca incidenţa şi ponderea diferitelor maladii
diagnosticate şi tratate. Practic, se efectuează o statistică
de grupă. La nivelul regional şi naţional se aplică
statistica populaţională, cu aprecierea atât a indicatorilor
de sănătate, cât şi a sistemului de sănătate. La
acest nivel funcţia de evaluare este exercitată de autorităţile
de control şi/sau de reglementare regionale
sau naţionale. În baza de date europeană „Health for
all”, indicatorii sănătăţii sunt repartizaţi în următoarele
grupe: indicatorii demografici şi socioeconomici;
indicatorii mortalităţii; indicatorii morbidităţii, dizabilităţii
şi externărilor din spital; indicatorii stilurilor
de viaţă; indicatorii mediului; indicatorii resurselor
sistemului de sănătate; indicatorii utilizării resurselor
de sănătate şi cheltuielilor din sistemul de sănătate;
sănătatea mamei şi a copilului.
Buletinul AŞM
La nivelul politicilor cuantificarea se realizează în
procesul elaborării rapoartelor lunare, trimestriale şi
anuale de către persoanele şi autorităţile care exercită
controlul asupra asigurării serviciilor medicale la diferite
niveluri. Organele de reglementare, în special
Ministerul Sănătăţii şi companiile de asigurări în medicină,
sunt, de regulă, responsabile pentru selectarea
indicatorilor sănătăţii şi parametrilor maladiilor, care
vor fi analizate în continuare. Evaluarea rezultatelor
acumulate se face dinamic, cu fixarea stării actuale a
problemelor de sănătate, precum şi cu analiza lor în
dinamică.
Algoritmele concrete de gândire şi acţiune referitor
la implementarea strategiei generale de sănătate
„cuantificare” reprezintă seturi de indicatori de sănătate
ştiinţific fundamentate (nivelul procedeelor).
Categoria „indicatorii stilului de viaţă” din baza de
date europeană „Health for all” conţine următorii indicatori:
% fumătorilor zilnici în vârstă peste 15 ani,
numărul mediu de ţigări fumate de o persoană anual,
consumul anual de alcool per capita, numărul anual de
accidente rutiere cauzate de alcool per 100,000 populaţie,
numărul anual al internărilor primare în centrele
de terapie împotriva drogurilor per 100,000 populaţie,
numărul anual al accidentelor rutiere cu injurie
per 100,000 populaţie, numărul persoanelor decedate
anual în urma accidentelor rutiere per 100,000 populaţie,
% energiei din lipide, % energiei din proteine,
cerealele per persoană anual (kg), fructele şi legumele
per persoană anual (kg).
Nivelul tacticilor şi metodelor în cadrul strategiei
generale internaţionale de sănătate are în vedere determinarea
indicatorilor concreţi ai sănătăţii. La nivel
instituţional (statistică de grupă), se determină, spre
exemplu, ponderea pielonefritei cronice, glomerulonefritei
cronice, nefropatiei diabetice, maladiilor
renale ereditare printre pacienţii dializaţi, procentul
pacienţilor cu hipertensiune arterială, anemie, dereglările
metabolismului fosfocalcic printre pacienţii
aflaţi la hemodializă etc. La nivel naţional sau regional
(statistica populaţională), referitor la pacienţii dializaţi
se determină numărul mediu, la începutul anului
şi total anual de pacienţi aflaţi la substituţie artificială
sau naturală a funcţiei renale (hemodializă, dializă
peritoneală şi cu transplant renal), numărul centrelor
de dializă, numărul aparatelor de dializă, numărul şedinţelor
de dializă.
Concluzii
Cu toate că strategia de cuantificare este cunoscută
şi aplicată în domeniul sănătăţii încă din Antichitate,
dezvoltarea ei amplă în aspect managerial s-a început
în secolul XIX. Implementarea ei oferă posibilitatea
distribuţiei mai corecte a resurselor sistemului de sănătate
şi permite evaluarea fundamentată ştiinţific a