stiinte med 3 2011.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

208
Buletinul AŞM
şi dactilitele au fost obiectivizate radiologic în 37.9%
cazuri, iar scintigrafic – la 96.5% de pacienţi. Astfel,
am constatat – atât în plan clinic, cât şi paraclinic –
ponderea manifestărilor periferice la debutul maladiilor
prin monoartrită la 29.2% pacienţi, oligoartrita
s-a întâlnit la 36.2%, poliartrita – în 20.5% cazuri, implicarea
asimetrică, preponderant în membrele inferioare
fiind predominantă. Entezitele au fost prezente
în 89.4% cazuri, dactilitele fiind atestate la 34% de
pacienţi. Am determinat că atât manifestările axiale,
cât şi cele articulare periferice, dar şi periartritele au
fost determinate cel mai frecvent şi mai complex prin
scanarea scintigrafică osoasă. Acest fapt ne-a motivat
să analizăm corelaţia gradului de obiectivizare a
tuturor manifestărilor clinice vis-à-vis de scintigrafia
osoasă. Am constatat o corelaţie slabă cu dactilitele
(valorile coeficientului r plasate între 0.0 şi 0.3 sec),
medie cu sacroiliita şi artrita periferică (r fiind plasat
între 0.3 şi 0.7 sec) şi corelaţie puternică cu entezitele
– valoarea r au depăşit 0.7 sec.
Pentru a vizualiza mai detaliat aceste evenimente
am suprapus în figura 2 imaginea scintigrafică a unui
pacient din lotul de studiu şi poziţionarea punctelor
entezice dureroase conform scorului Mander.
Discuţii. O serie de publicaţii actuale, consacrate
spondilartritelor seronegative, au subliniat faptul
că entezitele reprezintă trăsătura clinică şi patofiziologică
fundamentală a acestor maladii [8]. Datele
respective au fost obţinute prin diferite tehnici
imagistice de examinare a aparatului locomotar [4,
5]. Aceasta a condus la necesitatea de a elabora noi
criterii de clasificare de către grupul de lucru ASAS,
pentru a evidenţia varietatea clinică de prezentare a
spondilartritelor seronegative atât la etapele timpu-
Figura 2.
rii, cât şi pe parcurs [3]. Prin intermediul studiului
nostru am intenţionat să reflectăm gradul de obiectivizare
clinică cu ajutorul radiografiei planice, rezonanţei
magnetice nucleare şi al scintigrafiei osoase.
Am optat, în mod special, pentru scintigrafia osoasă,
bazându-ne pe complexitatea de examinare a acestei
metode imagistice în planul manifestărilor musculoscheletale.
Concluzii
1. Spondilartritele seronegative au o prezentare
clinică atât axială, cât şi periferică în debut, frecvent
fiind asociate între ele. Astfel, este necesar un plan
complex de examinări clinico-imagistice.
2. Manifestările axiale (sacroiliitele) şi cele periferice
(dactilitele, entezitele şi artritele) au fost mai
puţin evidenţiate radiografic comparativ cu imaginea
scintigrafică osoasă, care a exteriorizat zonele de inflamaţie
activă prin acumularea de RF.
3. Obiectivizarea periartritelor prin scintigrafia
osoasă constituie o metodă utilă de diagnostic la debutul
spondilartritelor seronegative.
Bibliografie selectivă
1. Amor B., Dougados M., Mijiyawa M. Criteria of
the classifi cation of spondylarthropathies. In: Rev. Rhum.,
Mal. Osteoartic., 1990, (57), p. 85–89 .
2. Dougados M., van der Linden S., Juhlin R., Huitfeldt
B., Amor B., Calin A., et al. The Europian Spondiloartropathy
Study Group preliminary criteria for the classifi -
cation spondyloartropathy. In: Arthritis Rheum., 1991, 34,
p. 1218-1227.
3. Rudwaleit M., van der Heijde D., et al. The Assessment
of SpondyloArthritis international Society classifi -
cation criteria for peripheral spondyloarthritis and for
spondyloarthritis in general. In: Ann. Rheum., 2011, 70,
p. 25–31.