stiinte med 3 2011.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

86
Figura 3. Fundoplicatura Nissen-Rossetti.
Figura 4. Fundoplicatura bilaterală Toupet
(pe 270°).
Figura 5. Fundoplicatura posterioară parţială
Toupet (pe 180°).
În 7 cazuri de hernii hiatale mixte subtotale, s-a
practicat cura herniei cu plasa sintetică prin calea laparoscopică.
În practica noastră am folosit plasa sintetică
din polipropilenă cu suprafaţa bifacială siliconată
antiadezivă (Surgimesh). În 10 (4,35%) cazuri
complicate (stenoza peptică – 1 caz, esofagul Barrett
cu displazia sevară – 4 cazuri şi cancer gastroesofagian
– 5 cazuri) s-a efectuat exterparea esofagului şi
plastia cu stomac sau colon.
Din 230 de pacienţi care au fost operaţi, perioada
postoperatorie s-a complicat în 20 (8,7%) de cazuri:
• 12 cazuri – disfagie postoperatorie tranzitorie
(cea mai frecventă complicaţie după fundoplicaturile
complete), care a fost rezolvată conservator;
• 8 cazuri – distensie gastrică tranzitorie (gazbloat
syndrome).
Buletinul AŞM
Recidiva BRGE a avut loc în 5 (2,17%) cazuri,
care au fost reoperate, şi un caz letal după plastie de
esofag.
În studiul nostru am folosit metoda de evaluare
standartizată a rezultatelor tratamentului chirurgical
la distanţă – “scara Visick”. Dintre 230 de pacienţi
examinaţi la distanţă, rezultat excelent şi bun a fost
atestat la 150 (65,2%) de pacienţi, rezultat satisfăcător
– la 70 (30,4%) şi nesatisfăcător – la 10 (4,35%)
bolnavi.
Concluzii:
• Aplicând tratamentul conservator, nu trebuie
să uităm că rezultatele primare pot fi iluzorii în mare
parte, pentru că substratul morfologic nu este lichidat
şi, deci, condiţiile progresării esofagitei de reflux se
menţin, iar bolnavul este impus să folosească permanent
remedii medicamentoase. Aceasta, însă, atât din
punct de vedere economic, cât şi psihologic, nu poate
fi considerat avantajos.
• În lipsa unui efect durabil, tratamentul medical
poate fi apreciat ca o măsură de pregătire preoperatorie,
capabilă să realizeze remisiunea fenomenelor
bolii sau să amelioreze situaţiile determinate de patologiile
coexistente. Evident că intervenţia pe un teren
pregătit are mai multe şanse de succes, nemaivorbind
de condiţiile mai favorabile în care vor evolua procesele
de refacere în perioada postoperatorie.
• Implementarea tehnicii endoscopice a lărgit
semnificativ diapazonul posibilităţilor operatorii în
practica chirurgiei joncţiunii esofagogastrice, aceasta
fiind o tehnică operatorie mai menajantă, care a redus
semnificativ traumatismul manipulărilor chirurgicale
şi a permis a considera crurorafia posterioară şi fundoplicatura
parţială, efectuată laparoscopic, o metodă
electivă în tratamentul BRGE şi al herniilor hiatale.
Bibliografie selectivă
1. Abrahao L.J. J.R., Lemme E.M., Carvalho B.B.,
etc. Relationship between the size of hiatal hernia and
esophageal acid exposure time in erosive and non-erosive
refl ux disease. In: Arq. Gastroenterol., 2006, Jan.-Mar.,
vol.43 (1), p. 37-40.
2. Alderson D., Welboum C.R. Laparoscopic surgery
for gastro-oesophageal refl ux disease. In: J. Gut.,
1997, vol. 40, № 5, p. 565-567.
3. Benassai G., Mastrorilli M., Quarto G., Galloro
G. et al. Laparoscopic antirefl ux surgery: indications, preoperative
evaluation, techniques, and outcomes. In: Hepatogastroenterology,
2006, Jan.-Feb., vol. 53(67), p. 77-81.
4. Castell Donald. My Approach to the diffi cult
GERD patient. In: European Journal of Gastroenterology
and Hepatology, 1999, vol. 11 (suppl. 1), S19-S23.
5. Kahrilas P.J. Gastroesophageal refl ux disease. In:
JAMA, 1996, vol. 276, p. 983-988.