stiinte med 3 2011.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

206
АС c хорошим эффектом у большинства пациентов.
Пациентам рефрактарным к НПВП или с побочными
действиями назначают базисную терапию (DMARD).
Сульфасалазин широко используется в лечении ревматодного
артрита и анкилозирующего спондилоартрита
и является самым широко используемым базисным
препаратом, но ещё с не совсем ястной эффективностью.
Цель нашего исследования – определить эффективность
сульфасалазина и НПВП в лечении АС у
женщин.
EVALUĂRI CLINICE ŞI IMAGISTICE
LA ETAPE TIMPURII ALE
SPONDILARTRITELOR SERONEGATIVE
_______________________________________
Inga Bodrug d.ş.m; Serghei Popa d.ş.m, conf.
univ; Constantin Babiuc d.ş.m, prof. univ;
Nadejda Ganea
IMSP Spitalul Clinic Republican,
secţia reumatologie
Buletinul AŞM
Introducere. Conceptul de spondilartrite seronegative
include: spondilartrita anchilozantă (SA), artrita
psoriazică (APs), artrita reactiva (ARe), spondilartrita
în cadrul maladiilor inflamatorii intestinale. În
cazul pacienţilor cu manifestări clinice tipice pentru o
condiţie respectivă, dar care nu îndeplinesc criteriile
unui anumit subtip, se utilizează termenul de spondilartrită
nediferenţiată [1, 2].
Prin prisma practicii reumatologice ordinare,
concomitent cu evoluţia continuă a cercetărilor clinice
din ultimele două decenii, la pacienţii suferinzi de
aceste maladii au fost reliefate trăsături caracteristice
prioritare, atât pentru o prezentare axială, cât şi pentru
una periferică. Referitor la patternul axial, recent
(2009). Societatea Internaţională de Evaluare a Spondilartritelor
(ASAS) a elaborat şi validat noi criterii
de clasificare, ce se extind şi asupra pacienţilor cu
manifestări de sacroileită radiografic neconfirmate,
fiind evidentă limitarea aplicării criteriilor de la New
York, modificate la etapele timpurii ale spondilartritelor
[4, 5].
Următoarele cercetări ale grupului ştiinţific ASAS
(2011) au continuat spre elaborarea unui concept predominant
de implicare a scheletonului periferic visa-
vis de criteriile Amor şi cele elaborate de Grupul
European de Studii pentru Spondilartrite (ESSG).
Ambele au fost generate în anii ’90 ai sec. XX, fără a
menţiona în mod special acest aspect clinic al spondilartritelor.
Astfel, criteriile noi de clasificare ale grupului
de studiu ASAS cu referire la implicarea periferică
au fost elaborate pentru manifestările articulare
periferice, entezite şi dactilite [3].
Urmărind tendinţa evenimentelor ştiinţifice, dar
reieşind şi din experienţa şi observaţiile proprii, am
fost interesaţi să desfăşurăm o cercetare clinico-instrumentală
a unui grup de pacienţi cu diferite forme
de spondilartrite, cu scopul de a evidenţia unele aspecte
clinice şi paraclinice în evaluarea acestor maladii
la etapele timpurii.
Materiale şi metode. A fost cercetat un lot de
58 de pacienţi cu spondilartrite seronegative, dintre
care 17 aveau artrită psoriazică, 13 – spondilartrită
anchilozantă, 20 – artrită reactivă şi 8 – spondilartrită
nediferenţiată. Pacienţii respectivi, care întruneau criteriile
de clasificare ASAS (2009) a spondilartritelor
axiale, au fost spitalizaţi în secţia de reumatologie a
Spitalului Clinic Republican în perioada 2009-2011.
Evaluarea axială a fost efectuată prin intermediul radiografiei
articulaţiilor sacroiliace şi a altor segmente
ale coloanei vertebrale la toţi pacienţii incluşi în studiu,
în conformitate cu criteriile modificate de la New
York.
Examenul prin rezonanţă magnetică nucleară al
sacroiliacelor a fost efectuat doar la 17 pacienţi (8 cu
spondilartrită nediferenţiată şi 9 cu spondilartrită anchilozantă).
Activitatea bolii şi diapazonul dizabilităţilor
funcţionale au fost estimate conform scorurilor
BASDAI şi BASFI. Artritele periferice, entezitele
şi dactilitele au fost evaluate clinic: afectarea articulară
s-a efectuat respectiv numărătoarei ACR pentru
78/76 de articulaţii dureroase şi tumefiate; entezitele
au fost apreciate după scorul Mander; prezenţa dactilitei
a fost de asemenea documentată. Adiţional s-au
luat în consideraţie şi alte trăsături clinice, cum ar
fi: dureri spinale joase de geneză inflamatorie în trecut,
antecedente clinice de uveite, psoriazis, infecţii
gastrointestinale şi urogenitale precedente debutului
bolii. Proteina C-reactivă şi testul latex au fost determinate
mandatoriu. O metodă specială de examinare
în studiul nostru a fost scintigrafia osoasă, efectuată
în secţia de medicină nucleară la gama-camera „DI-
ACAM – SIEMENS” cu RF-99 mTc în regim Whole
body.
Rezultate. Pacienţii incluşi în studiu aveau vârsta
medie de 34.2 ani. Au predominat bărbaţii (58.6%).
Durata medie a bolii în grupul pacienţilor cu spondilartrită
anchilozantă a fost 76 de luni, la pacienţii
cu artrită psoriazică – 31 de luni, la acei cu artrită
reactivă – 11 luni, iar spondilartritele nediferenţiate
în medie constituiau 16 luni. Reieşind din datele
anamnestice expuse de către pacienţi, am determinat
că spondilartritele seronegative au debutat mai frecvent
prin manifestări concomitente (afectări axiale şi
periferice) la 32 (58.6%) pacienţi, implicarea axială