stiinte med 3 2011.indd - Academia de ÅtiinÅ£e a Moldovei
stiinte med 3 2011.indd - Academia de ÅtiinÅ£e a Moldovei
stiinte med 3 2011.indd - Academia de ÅtiinÅ£e a Moldovei
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Ştiinţe Medicale<br />
247<br />
NEFROLOGIE<br />
EVALUAREA IL6 LA PACIENŢII<br />
CENTRULUI DE DIALIZĂ ŞI<br />
TRANSPLANT RENAL AL IMSP SCR<br />
_______________________________________<br />
Natalia Cornea, <strong>med</strong>ic nefrolog<br />
Centrul <strong>de</strong> Dializă şi Transplant Renal al IMSP<br />
Spitalul Clinic Republican,<br />
Catedra <strong>de</strong> Urologie şi Nefrologie Chirurgicală,<br />
USMF “Nicolae Testemiţanu”<br />
p p g p <br />
5; 9%<br />
6; 11%<br />
Introducere. Unele aspecte ale morbidităţii şi<br />
mortalităţii pacienţilor la dializă sunt legate <strong>de</strong> diverse<br />
evenimente celulare şi, în special, <strong>de</strong> producţia <strong>de</strong><br />
citochine <strong>de</strong> către celulele polimorfonucleate circulante<br />
sangvine (PBMCs). Citochinele sunt o familie<br />
pleiotropă <strong>de</strong> polipepti<strong>de</strong>, cu greutatea moleculară<br />
variind <strong>de</strong> la 10 la 45 kD. Ele sunt produse <strong>de</strong> diferite<br />
celule ca răspuns la stimulii inflamatori. Citochinele<br />
pot modula o varietate <strong>de</strong> funcţii, atât a celulelor<br />
circulante ale sistemului imunitar, cât şi a celulelor<br />
mezenchimale, endoteliale şi epiteliale [1]. În literatură<br />
există un şir <strong>de</strong> dovezi că interacţiunea dintre<br />
sânge şi membrana <strong>de</strong> dializă induce eliberarea mai<br />
multor citochine din celulele mononucleare circulante,<br />
cum ar fi interleucina-1 (IL-1), IL-6, IL-8, factorul<br />
<strong>de</strong> necroză tumorală-α (TNF- α) şi factorul-1 chemotactic<br />
al monocitelor (MCP-1). Acţiunea specifică a<br />
oricărei dintre aceste substanţe poate fi relevantă în<br />
patogeneza manifestărilor clinice, a<strong>de</strong>sea observate<br />
în stadiul final al bolii cronice <strong>de</strong> rinichi şi la pacienţii<br />
ce urmează tratament prin hemodializă cronică [2, 3]<br />
Procedura <strong>de</strong> dializă în sine poate <strong>de</strong>termina eliberarea<br />
<strong>de</strong> citochine, inclusiv IL -1, TNF α şi IL-6,<br />
care se presupune că stimulează sinteza şi eliberarea<br />
<strong>de</strong> β 2<br />
-microglobulină din macrofage şi creşte expresia<br />
clasei I <strong>de</strong> antigene HLA care, la rândul lor, la fel<br />
cresc expresia β 2<br />
-microglobulinei [4, 5].<br />
Cauzele majorării nivelurilor IL-6 plasmatice<br />
la pacienţii cu boală cronică renală, stadiul terminal<br />
(BCRT), pot fi legate <strong>de</strong> o multitudine <strong>de</strong> factori: bătrâneţea;<br />
diminuarea funcţiei renale şi retenţia toxinelor<br />
uremice; comorbidităţi; suprasarcină <strong>de</strong> volum<br />
sau insuficienţă cardiacă cronică; infecţii persistente;<br />
Chlamydia pneumoniae: infecţii <strong>de</strong> cateter, peridontite;<br />
stres oxidativ; majorarea ţesutului adipos visceral;<br />
factori legaţi <strong>de</strong> dializă; bioincompatibilitate, dializat<br />
nesteril, backfiltraţie.<br />
În timp ce majoritatea altor citochine funcţionează<br />
prin mecanism paracrin / autocrin, efectele majore<br />
ale IL- 6 sunt o consecinţă a prezenţei sale în circulaţie.<br />
Aceste efecte pot avea loc în regiuni diferite şi<br />
la distanţă <strong>de</strong> la originea sa. Combinaţia celor două<br />
efecte la distanţă şi locale poate fi un motiv pentru<br />
care IL-6 este consi<strong>de</strong>rată un factor negativ, ce poate<br />
promova ateroscleroza şi caşexia. IL-6 poate fi <strong>de</strong>tectată<br />
la persoanele sănătoase până la 10 pg/ml, iar la<br />
pacienţii cu BCR valorile sunt ridicate [6].<br />
Obiective: evaluarea nivelului interleucinei 6<br />
(Il6) la un grup <strong>de</strong> pacienţi cu BCRT, care se află la<br />
tratament prin dializă în Centrul <strong>de</strong> Dializă şi Transplant<br />
Renal, IMSP SCR.<br />
Materiale şi meto<strong>de</strong>. S-a studiat un grup <strong>de</strong> 57<br />
<strong>de</strong> pacienţi cu BCRT, care urmează tratament prin hemodializă<br />
programată în Centrul <strong>de</strong> Dializă şi Transplant<br />
Renal, IMSP SCR, selectaţi în mod aleator. Toţi<br />
pacienţii au fost supuşi unei hemodialize similare, la<br />
aparate <strong>de</strong> tip “Fresenius 4008” B şi S, cu utilizarea<br />
soluţiei dializante <strong>de</strong> tip bicarbonat. În toate cazurile<br />
au fost utilizate dializoare “Hemoflow”, membrana<br />
polisulfon (“Fresenius”), în conformitate cu planulstandard<br />
<strong>de</strong> tratament. Evaluarea Il6 s-a efectuat îna-<br />
Figura 2. Repartizarea pacientilor cu IRC<br />
in <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nta <strong>de</strong> sex<br />
16; 28%<br />
11; 19%<br />
35; 61%<br />
GNC PNC PolichistozaR. Alte<br />
41; 72%<br />
f<br />
m<br />
Figura 1. Etiologia IRC.<br />
Figura 2. Repartizarea pacienţilor cu IRC în funcţie<br />
<strong>de</strong> sex.