stiinte med 3 2011.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

326
orbital) AND (inflammation OR inflammatory). Am
depistat 20 de articole care corespundeau restrângerilor
„review” şi „all in title”. Suplimentar la revista
literaturii, studiul conţine cercetări retrospective ale
modificărilor imagistice la pacienţii cu inflamaţie intraorbitară
specifică sau nespecifică. Pe parcurs de 15
ani (1993-2007), complicaţii oculare au fost diagnosticate
la 52 de pacienţi (39 bărbaţi şi 13 femei) cu
patologia sinusurilor aeriene de faţă. Vârsta bolnavilor
a variat de la 12 până la 72 de ani. Toţi pacienţii
au fost consultaţi în secţia de radiodiagnostic a IMSP
Spitalul Clinic Republican (SCP). Printre pacienţii
oftalmologici investigaţi în SCP între anii 2006 şi
2010, au fost diagnosticate 7 cazuri de tuberculoză
orbitară – 3 femei şi 4 bărbaţi. Vârsta lor a oscilat de
la 22 până la 55 de ani, vârsta medie – 38,59±6,54 ani
(M±m). Pacienţii au fost supuşi examenului radiologic
convenţional, precum şi metodelor imagistice mai
performante, inclusiv tomografia computerizată şi investigaţia
prin rezonanţă magnetică. Toate cazurile de
tuberculoză orbitară diagnosticate au fost confirmate
histologic.
Rezultate şi discuţii. Bolile inflamatorii intraorbitare
(inflamaţie nespecifică sau specifică – de
ex., tuberculoasă, – inflamaţie cronică productivă,
chisturi, abcese, tuberculoză, afectare luetică) au, de
obicei, un caracter secundar [4]. Apariţia lor este asociată
cu procesele inflamatorii care s-au extins spre
orbită de la structurile anatomice adiacente, inclusiv
sinusurile, dinţii, maxila, fosa pterigopalatină, ţesuturile
moi (furuncul, erizipel etc.). Prin razele X putem
detecta schimbările din sinusurile paranazale, dinţi, în
caz de alterare a integrităţii oaselor pereţilor orbitari.
Studiul imagistic debutează cu un clişeu de ansamblu
al orbitelor în două proiecţii. Dacă este necesar, se
efectuează clişeurile radiologice în proiecţii speciale
(proiecţiile Reze, Fastovski, stereoradiografia), care
permit vizualizarea optimă a celuelor etmoidale, fosei
pterigopalatine, sinusurilor aeriene de faţă [3].
Tomografia computerizată (TC) este mai sensibilă
şi mai specifică decât radiografia în depistarea leziunilor
osoase. De asemenea, TC spiralată permite reconstrucţia
tridimensională a zonei afectate, contribuind
astfel la optimizarea eventualului acces chirurgical.
Aprecierea afectării structurilor intracraniene contribuie
esenţial la determinarea volumului de măsuri de
tratament. În acelaşi timp, TC este o modalitate de diagnosticare
importantă pentru diferenţierea proceselor
inflamatorii intraorbitare, concretizând caracterul
şi localizarea patologiei primare [2]. Investigaţia prin
rezonanţă magnetică este o opţiune imagistică ideală
în caz de afectare a ţesuturilor moi. Aplicarea tehnicilor
speciale permite o diferenţiere între ţesuturile moi
normale şi inflamate [5].
Buletinul AŞM
La pacienţii cu inflamaţie intraorbitară cronică
productivă, pe clişeul radiologic se determină o lărgire
consistentă a orbitei afectate în absenţa modificărilor
distructive. Apariţia abceselor este asociată cu
micşorarea transparenţei zonei afectate, iar contururile
ei devin neclare. Astfel de complicaţii sunt mai
bine vizualizate prin CT sau IRM. În caz de afectare
luetică se determină periostita specifică, uneori cu
apariţia gumelor sifilitice, care se manifestă radiologic
prin hiperostoza limitată şi apariţia centrului radioopac
[2, 4].
Printre pacienţii cu sinuzite, prezenţa complicaţiilor
oculare a fost relativ mai frecventă la cei cu polişi
pansinuzită, – 40 din 52 de pacienţi examinaţi. Hemisinuzita
pe dreapta a fost depistată la 14 bolnavi,
iar din stânga – la 22. Hemisinuzita la majoritatea
pacienţilor s-a manifestat printr-o afectare simultană
a sinusului frontal şi celui etmoidal, cu o asociere
eventuală a highmoritei. La 4 pacienţi a fost diagnosticată
pansinuzită. Monosinuzita s-a întâlnit mai rar,
fiind depistată numai în 12 cazuri şi s-a manifestat
prin highmorită pe dreapta (7 cazuri) şi pe stânga (5
cazuri). Debutul răspândirii intraorbitare a procesului
infecţios a fost asociat cu edemul periorbital, cauzat
de celulita orbitară.
În grupul investigat examenul radiografic orbitar
convenţional determină opacifierea orbitei, sinusurilor
aeriene de faţă şi edemul mucoasei asociate cu
proptoză. Astfel, examenul radiologic clasic reprezintă
primul pas în diagnosticarea pacienţilor cu eventuale
complicaţii rinogene oculare. Efectuarea proiecţiilor
speciale (Fastovski, Reze, stereoradiografie) este
necesară pentru o vizualizare mai clară a destrucţiei
osoase, care a fost diagnosticată la 44 (84,6%) pacienţi,
şi reprezintă următorul pas în procesul de diagnostic.
Dezvoltarea complicaţiilor neurologice la
astfel de bolnavi solicită implicarea urgentă a tomografiei
computerizate sau, în unele cazuri, a investigaţiei
prin rezonanţă magnetică.
De asemenea, am analizat un număr de cazuri clinice
considerate instructive din punct de vedere a diagnosticării
pozitive, precum şi a evaluării rezultatelor
imagistice în dinamică.
Caz clinic 1. Pacienta A., de 19 ani, s-a prezentat
cu acuze de hemicranialgie, febră, frisoane, exoftalmie
pe stânga şi diminuarea acuităţii vizuale. Boala
a debutat cu 2 săptămâni înainte de consultaţie, manifestându-se
prin rinoree purulentă din stânga. Cu o
zi înainte de consultaţie starea pacientei s-a agravat
prin dezvoltarea complicaţiilor sus-menţionate. Radiografia
sinusurilor paranazale de faţă depistează hemisinuzită
acută pe stânga, complicată cu destrucţia
peretelui intern al celulelor etmoidale şi a peretelui
inferior al recesului supraorbitar. S-a determinat infil-