Principii nutritive vitale

- Consumul zilnic al alimentelor de protecţie: peşte oceanic, drojdie de bere, produse fermentate
lactic, germeni de cereale, cereale germinate, produse îmbogăţite celulozic.
Partea a IV-a prezintă latura didactică a lucrării. În cadrul modulului de gastronomie
studiat în clasa a VI-a am abordat principiile nutritive vitale considerând că este important ca
elevii să le cunoască. Să ştie care sunt: - acţiunile lor asupra organismului uman; sursele de
principii nutritive vitale; necesităţile zilnice. Scopul major al temelor abordate este înţelegerea de
către elevi a importanţei nutriţiei sănătoase în menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor.
Pentru a răspunde acestor cerinţe profesorul de educaţie tehnologică trebuie să utilizeze în
lecţie metode activ-participative menite să angajeze efectiv elevul în procesul de predare-învăţare;
Esenţa metodei de învăţământ rezultă din esenţa însăşi a activităţii de învăţare, ca formă
specifică a cunoaşterii umane. Metodele de predare-învăţare se pot clasifica în două categorii:
metode tradiţionale şi metode moderne. Din categoria de predare-învăţare tradiţionale fac parte:
expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, observarea, lucrul cu manualul,
exerciţiul, iar în categoria metodelor moderne intră: algoritmizarea, modelarea,
problematizarea, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare, învăţarea prin
descoperire.
Didactica modernă concepe lecţia ca un permanent dialog între profesori şi elevi, subordonat
obiectivelor generale şi specifice ale procesului de învăţământ operaţionalizat la nivelul colectivului de elevi.
Lecţia reprezintă un program didactic unitar, un sistem de cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi practice,
obiective operaţionale, resurse materiale şi metodologice menite să activizeze elevii.
Dintre metodele de predare-învăţare am aplicat în cadrul proiectelor de lecţie conversaţia euristică,
problematizarea, munca în grup, explicaţia.
Explicaţia este forma de expunere în care predomină argumentarea raţională. Ea are la bază anumite
raţiuni: elevul a acumulat o experienţă faptică suficientă, simţind nevoia să-i fie lămurită în amănunt.
Conversaţia didactică este o formă de învăţământ constând din valorificarea didactică a
întrebărilor şi răspunsurilor. Euristică, adică astfel concepută încât să conducă la descopoerirea
a ceva nou pentru elev. Profesorul orientează în permanenţă gândirea elevului, prin felul în care
formulează întrebările, astfel ca din aproape în aproape să ajungă la noutatea propusă.
Problematizarea este o metodă didactică ce constă din punerea în faţa elevului a unor
dificultăţi create în mod deliberat, în depăşirea cărora, prin efort propriu, elevul învaţă ceva
nou.
Abordarea sistemică a temei constă în stabilirea obiectivelor capitolului (înţelegerea şi
asimilarea cunoştinţelor referitoare la principiile nutritive vitale; asimilarea acţiunilor asupra