Principii nutritive vitale

2. PRINCIPII NUTRITIVE
2.1. DEFINIŢIE. CLASIFICARE
Nutriţia, sau ştiinţa alimentaţiei, este o disciplină care studiază bazele
biochimice şi fiziologice ale alimentaţiei.
Nutriţia ne învaţă că alimentele trebuie să treacă atât prin tractul digestiv, cât şi
prin sita raţiunii şi că excesele şi carenţele în alimentaţie, atât cantitative cât şi
calitative, ne deteriorează sănătatea.
Noţiunea de aport alimentar optim este relativă. Nu poate fi considerată
universală şi invariabilă compoziţia hranei pentru asigurarea completă a necesarului
nutritiv. Ea depinde de condiţiile climatice în care se dezvoltă şi trăieşte omul; este în
raport cu conţinutul în substanţe nutritive ale solului pe care cresc vegetalele utilizate
ca surse alimentare; este în funcţie de posibilităţile de păstrare şi depozitare a
alimentelor precum şi de obiceiurile tradiţionale de prelucrare culinară. Aceşti doi
factori contribuie, de multe ori, la scăderea valorii nutritive a hranei.
Alimentaţia trebuie astfel concepută încât să îndeplinească următoarele trei
condiţii:
1. Alimentaţia trebuie să asigure o creştere şi o dezvoltare corespunzătoare.
O alimentaţie excesivă în primii ani ai vieţii poate determina, printre altele, o
multiplicare exagerată a celulelor adipoase, realizând obezitatea la copil sau
germenele obezităţii adultului.
2. Să asigure o activitate fizică şi intelectuală normală.
Evident, o alimentaţie insuficientă scade randamentul fizic şi, într-o oarecare
măsură, şi pe cel intelectual.
3. Să asigure o stare de sănătate bună.