Nr. 36-37 - Pro Didactica

EX CATHEDRAprimeze ceea ce ar trebuie sã fie elevul, adicã sã nu-l privimprin ecranul a ceea ce ne închipuim noi cã ar trebuie sã fie,ci sã-l privim ºi sã-l înþelegem direct, cu toate complexitãþilesale. Viaþa nu poate fi închisã într-un cadru, iar copilul nutrebuie instruit dupã un cod, deoarece aceasta înseamnãa-l încuraja sã se conformeze, ceea ce naºte fricã ºi produceîn el un conflict veºnic între ceea ce este ºi ceea ce artrebuie sã fie. Copilul prezent va fi cu mult mai importantdecît unul posibil. Viaþa este nu numai ceea ce-i spune tatasau mama, societatea, profesorul, vecinul, politicianul etc.Viaþa este constituitã din diverse influenþe – economice,sociale, climatice, informative, politice, de lecturã etc., careconverg în elev ºi el descoperã viaþa, cercetînd-o din nou.ªi poate trãi viaþa înþelegînd aceste influenþe, iar prinînþelegerea lor descoperã modul sãu de a gîndi ºi a trãi. ªiatunci nu mai întreabã: ”Cum trebuie sã-mi trãiesc viaþa?”.Atunci este viaþa, atunci el trãieºte.Am numit aceastã figurã Hexagonul educaþiei înviaþã ºi pentru viaþã:INTELIGENÞARELECÞIALIBERTATEAINTEGRALITATEASENSIBILITATEAATENÞIALibertatea. Libertatea se iveºte atunci cînd este perceputprocesul eului, al elevului-subiect care îndurãexperienþa. Doar atunci cînd eul, cu reacþiile sale acumulate,nu mai este subiectul care îndurã experienþa, experienþacapãtã semnificaþie diferitã ºi devine creaþie. Libertatea nu-ºi croieºte niciodatã drum prin constrîngeri, prin împotriviri.Ea nu este un scop, un obiectiv de atins: libertatea este laînceput, nu la sfîrºit. Nu poate exista un compromis culibertatea; o libertate nu poate fi parþialã. Cînd copilul estelãuntric în stare de dependenþã, el devine conformist,imitator, însã importanþã are ceea ce gîndeºte elevul singur,nu ceea ce ar vrea sã-l facã sã gîndeascã un altul.Libertatea nu existã fãrã ordine; dacã se disciplineazãprin observare, prin ascultare, fiind respectuos ºi chibzuit,prin aceasta vine ordinea ºi, respectiv, libertatea. Libertateaeste una dintre cele mai urgente probleme ale educaþiei ºicere sã fie gînditã cu mult mai mult decît geografia, istoriasau matematicile. Dacã pasãrea nu este liberã, ea nu poatezbura. Dacã nu sînt liberi, elevii nu pot înflori, nu pot fi buni.A fi liber interior este unul dintre cele mai sublime lucruri.Dacã nu sîntem preocupaþi numai de noi înºine,sîntem cu adevãrat o fiinþã omeneascã liberã. Putem privicerul, apele, pãsãrile, florile cu o minte proaspãtã ºi cuun sentiment de mare afecþiune.Inteligenþa. uncþia educaþiei este de a crea fiinþeumane unitare, deci inteligente. Inteligenþa nu estecapacitatea de a înmagazina informaþii, ea nu constã înrãspunsuri strãlucite ºi nici în afirmaþii negative. Nu estenevoie sã înãlþãm examenele la rangul de criteriu alinteligenþei, sã cultivãm minþi iscusite care ocolescproblemele vitale. Inteligenþa este capacitatea de apercepe esenþialul. Educaþia postmodernã înseamnã atrezi aceastã capacitate în sine ºi în alþii. Prin urmare,educaþia trebuie sã cultive capacitatea elevilor de a sepercepe pe ei înºiºi, nu doar sã ofere prilejuri pentruexprimarea personalitãþii. Inteligenþa constã în a teînþelege, a te depãºi ºi a merge dincolo de tine însuþi.Adevãrata educaþie ajutã copilul sã fie conºtient de sine,sã discearnã fãrã ajutorul altuia ceea ce este trecãtorde ceea ce este important. Inteligenþa se naºte numai prinunificarea minþii ºi a inimii în acþiunea zilnicã. Dezvoltareaintelectului constã în a dobîndi o capacitate saucunoºtinþe, intelectul este gîndirea funcþionîndindependent de emoþie, în timp ce inteligenþa reprezintãcapacitatea de a simþi precum ºi de a raþiona. Cunoaºtereanu este înþelepciune, ea nu este compatibilã cu inteligenþa.Sensibilitatea. Este foarte important sã începi ziua cuun gînd frumos. Dragostea pentru copil conþine în modpotenþial toatã educaþia. Dar, din pãcate, mulþi oameninu-ºi iubesc copiii; ei au doar ambiþii pentru copiii lor,ceea ce înseamnã, de fapt, cã au ambiþii pentru ei înºiºi.Cooperarea între elev ºi profesor este imposibilã fãrã oafecþiune reciprocã ºi respect mutual. Cultivarea respectuluipentru altul ºi a sensibilitãþii constituie un element esenþialal educaþiei, dar dacã profesorul nu posedã aceastã calitate,nu-ºi poate ajuta elevii sã ajungã la o viaþã integralã.Dacã elevul nu poate vedea o burã de ploaie, o ploaietrecãtoare, cu nori negri sau cu nori plini de luminã, cunori ca niºte pene zburãtoare, cu nori mari, grei, dacã elnu poate contempla aceastã priveliºte ºi nu poate simþiaceastã frumuseþe, atunci el este insensibil. Elevulsensibil poate aprecia cu adevãrat frumuseþea, poate sãse bucure de ceea ce vede ºi sã se identifice cu ceea cevede. El însã nu va fi în stare de aºa ceva, dacã îl învãþãmsã fie preocupat numai de carierã, de putere, de bani.Aceasta este numai o parte a vieþii ºi a te preocupa doarde o parte a vieþii înseamnã a fi insensibil.Sentimentul grijii este începutul sensibilitãþii. Cu cîtmai multã grijã manifestã elevul pentru alþii, cu atît devinemai sensibil. Dacã are acest sentiment ºi manifestãblîndeþe, bunãtate, generozitate, atunci conduita lui estedictatã de respectivul sentiment ºi nu este dependentãde împrejurãri, de mediu sau de oameni.Sensibilitatea se deosebeºte de senzaþie. Senzaþia lasãurme, dacã este plãcutã ºi mintea cautã sã revinã la ea,gîndind la plãcerile lumii. Sensibilitatea priveºte florile ºise bucurã, urmãtoarea datã le priveºte ca ºi cum le-arvedea întîia oarã. În acest caz, mintea se curãþã neîncetatde plãcere. Sensibilitatea este inteligenþã, ea nu vine din14HEXAGONUL EDUCAÞIEI POSTMODERNE