Nr. 36-37 - Pro Didactica

RUBICON MANAGERIALAngajat într-o muncã delicatã ºi, în acelaºi timp,responsabilã, tînãrul specialist îºi construieºte continuupersonalitatea pentru a atinge acea “proiecþie” idealã arolului social de profesor. Aceastã proiecþie deseori diferãîn funcþie de perspectiva din care este privit profesorulde cãtre elevi, manageri, teoreticieni ºi de aºteptãrile altorcategorii de persoane faþã de statutul pe care îl are[7, p. 192]. Astfel, cercetãtorii A. Neculau, V. etescu,D. Argyle, G. Ryans, N. Mitrofan [5, p. 166] relevã diferiteseturi de abilitãþi ºi caracteristici profesionale, pe caretrebuie sã le posede un cadru didactic bun. Menþionãmdoar cîteva caracteristici formulate de V. de Landsheere:– flexibilitate;– atitudine democraticã;– ordonare ºi planificare riguroasã a activitãþilor;– cãldurã umanã ºi simþul umorului [9, p. 139].Dacã se va urmãri formarea unui asemenea comportament,fie prin efort propriu, fie prin cultura organizaþionalãa instituþiei în care activeazã, dezvoltarea ºi perfecþionareacontinuã a respectivului profesor va fi eficientã ºiproductivã. De asemenea, în corespundere cu principiileeducaþiei permanente, autoafirmarea profesionalã acadrului didactic va fi progresivã ºi direcþionatã, dacã elîºi va supune activitatea unui proces de reflecþie continuupentru a-ºi depista atît succesele cît ºi insuccesele,transformîndu-le pe cele din urmã în direcþii prioritare decreºtere profesionalã. Echipa managerialã trebuie sãsusþinã prin diverse modalitãþi intenþiile de autorealizare,motivînd profesorii ºi oferindu-le oportunitãþi de formareîn cadrul ºcolii în corespundere cu nevoile ºi aspiraþiilelor, care pot fi identificate prin intermediul unorchestionare. Metodologia acestei strategii trebuie sãþinteascã cultivarea sub toate aspectele a independenþeisubiecþilor ºi asumarea responsabilitãþii pentru propriulprogres profesional.Conºtientizarea rolului sãu profesional, a consecinþelorunor decizii pedagogice, analiza profundã apropriei activitãþi ºi prognozarea perspectivelor,capacitatea de autocontrol ºi autoperfecþionare constituiereperele fundamentale ale procesului de autoeducaþiecontinuã a unui cadru didactic [10, p. 8].Autoeducaþia reprezintã “Activitatea conºtientã,intenþionatã, pe care un individ o desfãºoarã pentruformarea ºi dezvoltarea propriei persoane” [1, p. 22]. Eailustreazã caracterul permanent al educaþiei, deºi raportuleducaþie-autoeducaþie se schimbã pe parcursul vieþii înfavoarea celei din urmã. Pentru un adult, educaþia devinepermanentã numai prin autoeducaþie [4, p. 3] care trebuieînþeleasã ca o completare, o continuare, dar ºi o desfãºurarea procesului educaþional. Aºa-numita “autodidaxie”include atît autoinstruirea, autoinformarea cît ºi autoeducaþia,adicã autodezvoltarea ºi autoformarea [9, p. 367].Unitatea indiscutabilã dintre formarea continuã ºiautoeducaþie este susþinutã ºi de prezenþa aceluiaºi scopºi aceloraºi obiective, prin care se urmãreºte formareaplenarã a personalitãþii profesorului. Dacã am realiza untop al formelor de instruire continuã, atunci autoinstruireas-ar plasa în frunte, atît dupã criteriul motivaþionalcît ºi dupã cel al eficienþei. Dupã cum menþiona G. Galilei:“Este dificil sã impui pe cineva sã înveþe ceva. Este multmai raþional sã ajuþi persoana respectivã sã-ºi organizezeautoinstruirea în aºa mod ca sã ajungã singurã ladescoperirea anumitor adevãruri” [8, p. 15].Vom prezenta mai jos o sintezã a diverselor modalitãþide autoinstruire care pot avea ca efect dobîndireacompetenþei profesionale de cãtre un cadru didactic:– fixarea unei teme de cercetare individualã;– studierea literaturii de specialitate ºi metodicodidactice;– participarea la discuþiile din cadrul consiliilorprofesorale ºi comisiilor metodice:– diseminarea experienþelor de succes ale colegilorde breaslã;– elaborarea fundamentelor teoretice ºi practice alediverselor materiale didactice;– antrenarea în procesul de atestare;– participarea la stagii ºi training-uri de formare;– implicarea în realizarea unor proiecte de cercetare;– colaborarea cu reviste de specialitate º. a.ªirul dat poate fi continuat, însã este mult maiimportant ca fiecare profesor sã-ºi alcãtuiascã propriulsistem de autoinstruire, selectînd activitãþile din care arînvãþa mai bine ºi care ar avea un impact sesizabil. Pentrua construi acest sistem, fiecare profesor va þine cont de:• obiectivele de performanþã propuse;• principiile de învãþare pentru adulþi;• blocajele ºi barierele ce pot apãrea în caleaautoinstruirii;• propriul stil de învãþare.Vorbind despre obiectivele de performanþã asumatede un cadru didactic, citãm un fragment din eseul unuiprofesor la tema “Cariera mea profesionalã: probleme ºiperspective”:“…Eram în anul patru de facultate cînd, în cadrul unuiseminar, am fost întrebaþi care sînt obiectivele noastrepentru acel an calendaristic, ce dorim sã facem peste 10ani ºi ce paºi vom întreprinde pentru a atinge ceea cene-am propus. Mi-am dat seama cã nu ºtiu sã rãspund laîntrebãrile puse, pentru cã niciodatã nu am gîndit înasemenea termeni, nu mi-am propus obiective clare sauscopuri majore. Cei mai mulþi dintre colegii mei erau într-osituaþie similarã. Deºi mai aveam doar un an pînã laabsolvirea facultãþii, “pluteam” într-o dulce inconºtienþã,fãrã prea multe repere, aºteptînd “sã vedem ce se vaîntîmpla” ºi în funcþie de aceasta sã decidem … Ceva maitîrziu mi-am dat seama cît de puþin pregãtiþi eram pentruviaþã. Atunci m-am întrebat de ce în ºcoalã nu se învaþãcum sã stabileºti obiective, cum sã le realizezi. Poateaceasta este una dintre diferenþele semnificative întrestilul occidental de educaþie ºi cel autohton: ei par sã ºtie32PERSPECTIVE ALE EDUCAÞIEI PERMANENTE: ORMAREA CONTINUà A PERSONALULUI DIDACTICÎN CADRUL INSTITUÞIEI ªCOLARE