Nr. 36-37 - Pro Didactica

EX CATHEDRATermenul autentic poate fi aplicat aproape oricãruiaspect al experienþei ºcolare a unui elev. Intenþiaprofesorului poate produce realizãri autentice în orice ariecurricularã. Un proces de învãþãmînt autentic este mijloculde a atinge acest þel: evaluarea autenticã reprezintã unmod de a stabili dacã scopul vizat este atins ºi ce urmeazãa fi fãcut pentru a ameliora performanþa. Multipleleîntrebuinþãri ale termenului ilustreazã legãtura strînsãdintre învãþare ºi evaluare.red Newmann ºi Gary Wehlage (1993) oferã un punctde pornire în definirea autenticitãþii. La Centrul pentruorganizarea ºi restructurarea ºcolilor (director Newmann),termenul respectiv este folosit pentru a „distinge întrerealizãrile semnificative ºi cu valoare funcþionalã ºi celeobiºnuite, de importanþã minorã ºi inutile”. Criteriile deapreciere a autenticitãþii sînt:– Elevii analizeazã critic conþinuturile pentru a gãsinoi semnificaþii ale noþiunilor studiate.– Elevii folosesc cercetarea disciplinarã pentru a-ºiaprofunda cunoºtinþele.– Elevii vor ca munca lor sã se materializeze îndiscursuri, produse ºi performanþe ce au valoareºi aplicabilitate în viaþa realã.Examinînd primul criteriu, autorii menþioneazã cãnumeroase sarcini în evaluãrile tradiþionale cer elevilorpur ºi simplu sã reproducã cunoºtinþele care le-au fostprezentate. Newmann, Secada ºi Wehlage (1995) aratã cãaceste sarcini diferã de modalitãþile de aplicare acunoºtinþelor de cãtre adulþii care reuºesc în viaþã. Muncaautenticã le solicitã elevilor mai mult decît o simplãreproducere a cunoºtinþelor; ei trebuie sã interpreteze,sã evalueze, sã analizeze, sã sintetizeze ºi sã organizezeinformaþiile pentru a le aplica la rezolvarea unei probleme,la abordarea unei teme sau a unui concept.Cel de-al doilea criteriu constã în utilizarea uneicercetãri disciplinare. Conform teoriei lui Newmann,Secada ºi Wehlage (1995), cercetarea disciplinarãpresupune trei aspecte:– olosirea unei baze de cunoºtinþe dobîndite anterior.– Manifestarea perseverenþei în vederea cunoaºteriimai profunde a temei studiate.– Exprimarea concluziilor printr-o comunicare riguroselaboratã.Din nou, aceste aspecte ale muncii autenticecontrasteazã cu efortul solicitat de învãþãmîntul tradiþional,în care elevilor li se reclamã sã demonstreze succintcunoaºterea unei game vaste de subiecte. În evaluareaautenticã, elevii dotaþi cu achiziþii de bazã trebuie sãopereze nu numai cu informaþii reale, dar ºi cu „idei, teoriiale unei discipline academice sau profesionale”, „metodede investigaþie, de cercetare sau de comunicare”caracteristice respectivei discipline. Mai mult, pentru a oconsidera autenticã, munca trebuie sã reflecte o înþelegereprofundã, finalitate atinsã prin forme de comunicareaplicabile în lumea adulþilor.Examinarea celui de-al treilea criteriu relevã faptul cãpentru a fi autenticã, munca trebuie sã aibã valoare ºi înafara contextului ºcolar. Multiplele lucrãri realizate înºcoala tradiþionalã servesc doar pentru a demonstracompetenþa elevului în faþa profesorului. Muncaautenticã însã presupune mai mult: ea este legatã deprobleme ºi subiecte din viaþã.Acest cadru nu exclude predarea tradiþionalã în caredezvoltarea gîndirii pentru înþelegerea ºi rezolvarea deprobleme s-a dovedit a avea efecte pozitive asuprasuccesului elevilor.Sarcinile autentice (Miller B., Singleton L., 2002)combinã trei componente esenþiale: cunoºtinþe, o gîndirede nivel superior ºi lucrãrile elevilor. Cerîndu-li-se sãanalizeze noþiunile importante ºi sã le aplice într-uncontext real, sub forma unor performanþe ºi produse deînaltã calitate, elevilor li se oferã ºansa de a-ºi integracunoºtinþele, de a înþelege mai bine oamenii ºi lumea dinjur.DefiniþiiEvaluarea autenticã „este o formã de apreciere princare elevilor li se reclamã sã îndeplineascã sarciniasemãnãtoare cu cele din viaþa realã, demonstrîndaplicarea semnificativã a cunoºtinþelor ºi deprinderiloresenþiale” (Jon Mueller, 2006).„Evaluarea performanþei solicitã de la cel examinat sãfacã dovada unor deprinderi ºi competenþe specifice,adicã sã aplice deprinderile ºi cunoºtinþele pe care leposedã” (Richard J. Stiggins).„Evaluarea este autenticã atunci cînd se examineazãdirect performanþa elevului prin sarcini intelectualeadecvate” (Grant Wiggins, 1990).Caracteristicile evaluãrii autenticeEvaluarea autenticã propune modalitãþi de estimarecare sã “provoace” analiza, integrarea ºi valorificareacunoºtinþelor, creativitatea. Denumirea sa subliniazãideea de a solicita elevului demonstrarea celor ce poateface în situaþii similare în afara ºcolii, rezolvarea de sarcinicomplexe, cãutarea de soluþii, elaborarea unor produse,adicã sã integreze cunoºtinþele dobîndite ºi sã generezecunoºtinþe noi. În loc sã rezolve itemi cu alegere multiplã,elevii sînt angajaþi în experimente ºtiinþifice, efectueazãcercetãri, scriu referate ºi eseuri, citesc ºi interpreteazãopere literare, rezolvã probleme de matematicã în contextereale. Profesorul proiecteazã oportunitãþi de învãþareadecvate, implicã pãrinþii, colegii în evaluare, de aceea elare nevoie de mai multe informaþii despre “cum învaþãelevii”. Evaluarea trebuie contextualizatã, fundamentatãpe legãtura dintre experienþele concrete de viaþã ºi ceeace se învaþã la ºcoalã.Evaluarea autenticã include, de obicei, o sarcinã deîndeplinit ºi o rubricã în baza cãreia este apreciatãperformanþa elevului (Mueller J., 2006).Miller B., Singleton L. (2002) considerã cã profesoriitrebuie sã stabileascã cu atenþie criteriile ºi standardeleDidactica Pro..., Nr.2-3(36-37) anul 2006SPRE O EVALUARE AUTENTICÃ27