Nr. 36-37 - Pro Didactica

UN VIITOR PENTRU IECAREcate de conflicte lãuntrice, de frãmîntãri interne; subiectulnu întrevede rezolvarea situaþiei sale. Conflicteleprelungite, mai ales cele cronice, influenþeazã negativformarea caracterului logopatului, dezvoltarea lui psihicã.Comportamentul dislalicului, ca ºi al tuturor celor cudeficienþe de limbaj, se manifestã prin instabilitate, prin marioscilaþii de la o situaþie la alta, de la o zi la alta, sau în funcþiede perceperea unor stimuli cu o semnificaþie redusã pentrualte persoane, dar pe care logopatul îi amplificã ºi îirecepþioneazã ca factori nefavorabili. Logopatul devinedezorganizat, iar în conversaþie demonstreazã reticenþã,incertitudine. Teama de a vorbi genereazã bîlbîiala, pe fonduldislaliei sau al altei tulburãri de limbaj. În unele cazuri, copiiipot rãmîne în urmã în ceea ce priveºte dezvoltarea limbajului,ei se izoleazã ºi îºi subapreciazã potenþialul. Odatã cu intrareaîn ºcoalã, tabloul manifestãrilor psihice se complicã.Solicitarea copilului de a vorbi în faþa colectivului de eleviºi neputinþa lui de a se exprima coerent îi provoacã o starede obosealã intelectualã ºi fizicã, hipersensibilitate afectivã,el refuzînd sã mai rãspundã. Aceasta determinã o serie demanifestãri comportamentale, care îi afecteazã personalitateaºi relaþiile cu adulþii ºi copiii. Netratarea lor poatecondiþiona refuzul de a vorbi, opoziþie, dezinteres pentruactivitatea ºcolarã, delicvenþã juvenilã etc. La unii seaccentueazã dereglãrile de somn, stãrile de excitabilitateinhibiþieetc., ajungîndu-se chiar la nevrozã sau psihozã(I.Mititiuc, 1996). Copiii cu tulburãri de limbaj nu punîntrebãri, chiar dacã au nedumeriri, ºi nu ridicã mîna, chiardacã ºtiu foarte bine lecþia, fiindcã în sinea lor nu doresc sãfie interogaþi. Unii rãmîn în urmã la învãþãturã ºi, pierzîndinteresul pentru studiu, sînt categorisiþi ca oligofreni.La ºcolarii mari, la puberi ºi adolescenþi, prezenþatulburãrilor de limbaj implicã o intensificare a conflictuluiinterior. Ei sînt deprimaþi, anxioºi, nervoºi, irascibili, rigizi,reþinuþi, necooperanþi, frustraþi, trãiesc complexe deinferioritate. Cei mai sensibili refuzã sã frecventeze ºcoala,au o atitudine negativã faþã de învãþãturã.Deficienþele de vorbire la elevii claselor I constituie unimpediment serios la etapa iniþialã de instruire, în asimilareadeprinderilor de citire ºi scriere, iar mai tîrziu în procesulde însuºire a gramaticii limbii materne ºi a conþinuturiloraltor discipline. Radu Rãdulescu Nicolae susþine cã în cazulcopiilor cu tulburãri de vorbire randamentul ºcolar scadesimþitor, majoritatea cunoscînd o întîrziere mai mare sau maimicã în dezvoltarea intelectualã.O parte din tulburãrile de vorbire împiedicã dezvoltareagîndirii creatoare, flexibile, capabilã de generalizãri ºiabstractizãri, integrarea normalã în grupul clasei. Pe mãsuraînaintãrii în vîrstã, dacã dislexia ºi disgrafia nu sîntcorectate, tulburãrile de comportament se agraveazã:preadolescenþii ºi adolescenþii devin agresivi ºi aroganþiîn familie ºi societate, au o personalitate nematurizatã.Concluzionãm deci cã tulburãrile de vorbire au urmãridestul de grave, atît asupra învãþãrii cît ºi asupra personalitãþiiîn ansamblu, a adaptabilitãþii sociale, perturbîndpoziþia copilului în cadrul grupului ºcolar (3, pag.16).Corectarea limbajului prezintã o importanþã deosebitãnu numai pentru înlesnirea comunicãrii ºi a integrãrii înprocesul instructiv-educativ, dar ºi pentru faptul cãtulburãrile de vorbire, în funcþie de gravitatea lor,provoacã modificãri negative la nivelul personalitãþii ºicomportamentului. În cazul adulþilor, corecþia esteimperioasã ºi pentru a putea exercita o influenþã favorabilãasupra educãrii copiilor ºi pentru cã anumite profesiinecesitã o pronunþie clarã, o vorbire fluentã, cursivã.Progresele înregistrate în domeniu au impact pozitiv înevoluþia personalitãþii logopaþilor, aceºtia, înþelegîndcaracterul tranzitoriu al deficienþei, capãtã încredere,reuºind sã obþinã rezultate încurajatoare într-un timprelativ scurt. Corectarea vorbirii ºi a tulburãrilor de limbajstimuleazã evoluþia psihicã a individului, conduce laafirmarea personalitãþii pe plan social ºi cultural.REERINÞE BIBLIOGRAICE:1. Bolboceanu, A., Vrînceanu, M., Ghid psihologic.Preºcolarul, Chiºinãu, 1996.2. Jurcãu, E., Jurcãu, N., Cum vorbesc copiii noºtri,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.3. Partenie, A., Logopedie, Timiºoara, 1999.4. Radu Rãdulescu, N., Aspecte ale relaþiei dintrenedezvoltarea limbajului ºi activitateaintelectualã la copiii de vîrstã ºcolarã micã /Studii ºi cercetãri de logopedie, Bucureºti, 1966.5. Sprînceanã, L., ormarea structurii gramaticalela elevii cu deficienþe verbale, Chiºinãu, 1994.6. Verza, E., Tratat de logopedie, Bucureºti, 2003.7. Êðàâöîâà, Å.Å., Øêîëà äëÿ ìàëåíüêèõ èëèìàëåíüêàÿ øêîëà?, (2005, 2), www.psyedu/view.php?id=4808. Êðóãëîâà, Í.Ô., Ïñèõîëîãè÷åñêàÿ äèàãíîñòèêàè êîððåêöèÿ ñòðóêòóðû ó÷åáíîé äåÿòåëüíîñòèìëàäøåãî øêîëüíèêà, Ìîñêâà, 2004.9. Ëèñèíà, Ì.,. Êàï÷åëÿ, Ã., Îáùåíèå ñî âçðîñëûìèè ïñèõîëîãè÷åñêàÿ ïîäãîòîâêà äåòåé êøêîëå, Êèøèíåâ, 1987.10. Ðàêó, Æ., Âëèÿíèå îáùåíèÿ ðåáåíêà ñî âçðîñëûìèíà ðàçâèòèå ïîçíîâàòåëüíîé ìîòèâàöèè íàíà÷àëüíîì ýòàïå îáó÷åíèÿ, Êèøèíåâ, 1996.11. Ñåðîâà, Ë.È., Äèàãíîñòèêà ïñèõîëîãè÷åñêîéãîòîâíîñòè ê øêîëå, http://eduworld.ru12. Ñïèðîâà, Ë.Ô., Íåäîñòàòêè ïðîèçíîøåíèÿñîïðîâîæäàþùèåñÿ íàðóøåíèÿìè ïèñüìà, âêíèãå Ëîãîïåäèÿ, Ìîñêâà, 2003, ñòð.10-19.Ala NOSATÎI,Universitatea Pedagogicã de Stat “Ion Creangã”Recenzenþi:dr. hab., prof. univ., acad. Nicolae BUCUNdr., conf. univ. Eugenia IOVADidactica Pro..., Nr.2-3(36-37) anul 2006PREGÃTIREA PSIHOLOGICà CÃTRE ªCOALà – UNDAMENTUL SUCCESULUI ªCOLAR AL COPIILOR CU TULBURÃRI DE LIMBAJ85