Nr. 36-37 - Pro Didactica

EXERCITO, ERGO SUMActivitatea de cercetare creativã la lecþiilede istorieActualmente, scopurile educaþiei istorice în ºcoalãsînt revãzute, accentul fiind deplasat de pe însuºireaconþinuturilor spre dezvoltarea personalitãþii elevilor princunoaºterea trecutului, familiarizarea cu realizãrile culturiiuniversale ºi formarea competenþelor sociale. Studiereaistoriei înseamnã nu numai memorarea faptelor, dar ºiasimilarea valorilor diferitelor epoci, reconstruirea evenimentelordin trecut, înþelegerea acþiunilor ºi atitudinilorunei personalitãþi istorice. O asemenea abordarepresupune organizarea instruirii astfel încît elevii singurisã formuleze întrebãri ºi sã caute rãspunsuri, metodeleutilizate focusîndu-se nu pe ce, dar pe cum trebuie destudiat. În aºa mod, elevul nu numai aplicã cunoºtinþeleanterioare, dar învaþã sã acumuleze altele noi; el gîndeºte.Cum îl putem face pe elev sã înveþe fãrã ajutorulnostru? Acest aspect mã preocupã deja de 20 de ani.Deseori îmi revin în memorie cuvintele unei mame: „Nueste adevãrat cã astãzi copiii nu pot învãþa. Ei nu ºtiu cumsã înveþe, adicã nu ºtiu sã se autoinstruiascã”. Într-uncolectiv în care elevii ºtiu sã înveþe eforturile vor fiorientate spre cercetarea aprofundatã a materialului,coeficientul reuºitei fiind mult mai mare.În acest context, profesorii trebuie sã þinã cont, înprimul rînd, de particularitãþile de dezvoltare ale copiilor.L.Vîgotsky afirma: “Un grãdinar care va aprecia starealivezii sale numai dupã recolta obþinutã, neluînd în considerareºi pomii în creºtere, va greºi. Astfel ºi psihologul,evaluînd gradul de dezvoltare al unei persoane, trebuiesã ia în calcul nu numai calitãþile formate, ci ºi cele înformare, nu numai nivelul la zi, ci ºi perspectivele dedezvoltare”, adicã nu trebuie sã ne limitãm doar la a stabilinivelul actual al cunoºtinþelor, abilitãþilor ºi competenþelorelevilor, ci ºi sã identificãm diapazonul evoluþiei lor, adicãsã le determinãm potenþialul. Este important a demarcaaceastã „zonã”, dar ºi a o activiza, a o alimenta în permanenþã.”Instruirea este eficientã doar atunci cînd precededezvoltarea ºi nu-ºi are rostul dacã nu constituie unimbold spre evoluþie, izvorul apariþiei noului”, susþineL.Vîgotsky.Pentru a-i conferi instruirii asemenea valenþe trebuiesã-l facem pe copil sã gîndeascã, în primul rînd, prinintermediul unor situaþii-problemã. Încercînd sã înþeleagãceva, omul începe sã reflecteze; adicã procesul de gîndireeste impulsionat întotdeauna de o problemã sau întrebare.Problema este o sarcinã teoreticã sau practicã complexãce urmeazã a fi rezolvatã, cercetatã. Sarcina didacticã presupunenu o simplã revizuire a anumitor fapte ºtiinþifice,ci cultivã abilitatea de a le „gãsi” de sine stãtãtor. Majoritateasarcinilor ce reclamã studiul individual constituiesituaþii-problemã. De aceea, la baza activitãþii de investigareeste pusã instruirea problematizatã. Dupã I. Lerner,“instruirea problematizatã reprezintã o modalitate deînvãþare care angajeazã elevii în procesul de rezolvare aproblemelor sau a situaþiilor-problemã elaborate în bazaconþinuturilor studiate”.Pentru a crea o situaþie-problemã este necesar a utilizamomentele contradictorii ale materialului asimilat sau aselecta un document ce implicã procedura de investigare,sau a prezenta mai multe opinii privind unul ºi acelaºiaspect. Elevii trebuie sã aplice cunoºtinþele ºicompetenþele formate ºi, reieºind din faptele expuse, sãgãseascã în mod individual soluþia. În acest caz, învãþareanu este o activitate pasivã, ci un proces de cunoaºtereactiv. Tinzînd sã rezolve situaþia-problemã, ei îºi vormanifesta capacitãþile intelectuale ºi abilitãþile decercetare. Pentru a gãsi un rãspuns trebuie sã gîndeºti,sã operezi uºor cu materialul factologic.Sã examinãm în continuare cîteva modalitãþi deaprofundare a cunoºtinþelor pe baza unor exempleconcrete. Întrebãrile constituie un element fundamentalîn predarea istoriei ºi pot fi folosite la orice etapã a lecþieiºi în diverse scopuri: recapitularea materialului; evaluareaunor capacitãþi; exprimarea atitudinii faþã de un evenimentsau personalitate istoricã; declanºarea discuþiilor etc.Acestea stimuleazã activitatea mintalã; dezvoltã memoria,imaginaþia, vocabularul. Întrebãrile analitice ne ajutã sãînþelegem esenþa evenimentelor ºi fenomenelor istorice.De exemplu, în cl. a VI-a, la tema “Înfiinþarea statuluifranc”, va fi propus urmãtorul bloc de întrebãri:“Amintiþi-vã de legile statului babilonian ºi de legiledraconice din Atena. De ce acestea au instituit cele maidrastice pedepse? Comparaþi-le cu legile francilor. Ale cuiinterese slujeau? Numiþi afinitãþile dintre legile statelordin epoca anticã ºi legile francilor. Care este atitudineavoastrã faþã de respectivele legi (sînt echitabile,inechitabile). Argumentaþi.”.La elaborarea blocului de întrebãri se va þine cont dedouã aspecte: 1. fiecare întrebare nouã va fi o continuarelogicã a celor precedente; 2. toate întrebãrile ºirãspunsurile trebuie sã contribuie, în cele din urmã, lasoluþionarea problemei, adicã sã constituie o parte asarcinii. În aºa mod ia naºtere discuþia euristicã. Deexemplu, în cl. a V-a, la tema “Resursele naturale ale Aticii”,pot fi adresate urmãtoarele întrebãri: “Enumeraþiîndeletnicirile populaþiei din localitãþile muntoase sau decîmpie. Cum se reflectã situarea localitãþii în vecinãtateamãrilor asupra îndeletnicirilor? Ce produse comercializaulocuitorii Aticii? Ce produse cumpãrau?”. Studiindprocesul de pauperizare a þãranilor, pot fi utilizateurmãtoarele întrebãri: “Unde se aflau cele mai bune64