Nr. 36-37 - Pro Didactica

EX CATHEDRAîntemeiat pe bunãtate, atît în afarã cît ºi înãutru, ºi sã aibãcultura competenþei în tot ce întreprinde.În loc de concluziiPutem afirma deci cã educaþia postmodernã trebuiesã se ocupe de totalitatea vieþii, ºi nu de rãspunsurilemomentane la provocãrile de moment. Dacã rãspundemla provocãrile imediatului, acest imediat se va repetaneîncetat în diferite feluri. Este un mod de a vedea viaþa.Numai atunci cînd formãm elevului capacitatea unei viziunitotale, profunde, largi asupra vieþii, cînd producem oordine interioarã, putem rãspunde unor lucruri imediate.El trebuie sã aibã verticalitatea viziunii integre asupravieþii, ca în aceastã bazã sã putem rezolva problemeleimediatului. Trebuie sã existe o abordare care sã permitão înþelegere totalã, o simþire totalã, cu care elevul sã seapropie de fiecare problemã. Sau elevul ar trebui sã aibãsimþirea, semnificaþia, frumuseþea copacului întreg, caapoi sã priveascã ramura.Notã: La baza vizualizãrii educaþiei postmoderne aufost puse un ºir de idei ale lui J.Krishnamurti.REERINÞE BIBLIOGRAICE:1. Pãun, E., O „lecturã” a educaþiei prin grilapostmodernitãþii, în Pedagogie. undamentãriteoretice ºi demersuri aplicative, Editura Polirom,Iaºi, p.13-24.2. Bârlogeanu, L., Paradigma educaþionalumanistãîn contextul postmodernitãþii, înPedagogie. undamentãri teoretice ºi demersuriaplicative, Editura Polirom, Iaºi, p. 25-46.Recenzenþi:dr. hab., prof. univ. Nicolae SILISTRARUA. GHICOV,Ministerul Educaþiei, Tineretului ºi SportuluiProfesorul, recompensele ºirelaþiile personaleThere are domineering, obsessed with power “educators”.Skillfully, with talent and ambition, they create and develop intheir disciples dependence and a certain kind of spell.They are able to transform their pupils or students’dependence into gratitude. eeling grateful for these teachers,they become means of a qualitative and quantitative ”empire”Gabriel ALBU of a personal relations. Because of their selfishness andcontempt, such “educators” cannot give without trying, soonerUniversitatea Petrol-Gaze, Ploieºti or later, to take advantage of their pupils. They don’t love, aslove needs no conditions, no rewards. It is like a river flowing into the children and pupils’soul.Chiar dacã sîntem convinºi cã cel mai important lucru în educaþie este formarea omului liber, pare cã în mod practicel nu este chiar atît de uºor realizat. Ne confruntãm la tot pasul cu profunde ºi complexe stereotipuri instituþionale, cuinerþii ºi automatisme comportamentale, creºtem ºi trãim într-o culturã care ne educã sã tînjim dupã recompensã. “Drepturmare, subliniazã M. B. Rosenberg, ca adulþi, ajungem sã credem cã viaþa constã în a face lucruri pentru a obþine orecompensã” (2005, p. 179). În felul acesta, devenim dependenþi “de zîmbete, bãtãi de încurajare pe umãr ºi judecãþiverbale prin care ceilalþi ne apreciazã drept «om bun», «pãrinte bun», «bun cetãþean», «bun profesionist», «prietenbun» etc.”. Ajungem astfel sã facem ceea ce facem ”pentru a-i determina pe oameni sã ne placã ºi sã evitãm lucruricare i-ar putea face sã ne antipatizeze sau sã ne pedepseascã” (pp. 179-180). “Mi se pare tragic – precizeazã, în acestcontext, M. B. Rosenberg – sã depunem atîta efort pentru a cumpãra iubire (ºi bunãvoinþã – n.n.) ºi sã considerãm cãtrebuie sã ne negãm nevoile ºi sã facem totul pentru ceilalþi, pentru a fi simpatizaþi” (p. 180).acem multe lucruri ºi multe alegeri pentru a intra în graþiile celorlalþi, pentru a nu-i deranja, dar ºi pentru a evita –atît cît depinde de noi – sentimentul de vinovãþie. Este, cum ºtim, un simþãmînt greu de suportat ºi atunci cãutãm sãlocolim, chiar cu preþul renunþãrii la exprimarea fireascã de sine.Aºadar, starea de dependenþã ne pîndeºte mereu ºi ne poate domina oricînd. Putem rãmîne, fãrã sã ne dãm seama,la discreþia celor care acordã (ºi distribuie) recompensele, aprecierile sau îºi formuleazã nemulþumirile/insatisfacþiilefaþã de opþiunile, deciziile ºi actele noastre. Cultivîndu-ne astfel dependenþa emoþionalã faþã de ei, „partenerii” noºtrine pot folosi – ori de cîte ori este nevoie – în scopul realizãrii propriilor interese.Decurge, prin urmare, cã ar fi preferabil sã putem trãi (pe cît putem) fãrã aºteptãri, aprobãri, premieri sau sancþiuni dinpartea celorlalþi. Altfel spus, sã fim motivaþi nu atît pentru a evita pedeapsa sau pentru a obþine recompensa, nu pentrua evita sentimentul de vinovãþie sau cel de ruºine, ci pentru ceva mai profund: pentru a îmbogãþi ºi înfrumuseþa viaþa.16HEXAGONUL EDUCAÞIEI POSTMODERNE