Nr. 36-37 - Pro Didactica

EX CATHEDRA2. În faza a doua, pe baza modelãrii cognitivafectivece reclamã deducþie ºi analogie, are locun proces invers de proiecþie ºi de mulare pepsihologia celuilalt, cu o identificare emoþionalãcu celãlalt;3. În faza a treia, pe baza celor intuite, simþite ºigîndite „ca ºi cum ai fi tu altul”, subiectul trece laformularea predicþiei cu privire la comportamentulaltuia ºi proiectarea propriului comportament înraport cu altul. Aceastã ultimã etapã vizeazãimpactul producerii fenomenului empatic.Principalul efect care decurge din cunoaºterea ºitrãirea empaticã este un anumit mod de înþelegerea psihologiei celorlalþi.Procesul empatic, afirmã S. Marcus (1997), se încheieastfel cu dobîndirea stãrii de empatie, stare prin care eulse simte relativ identificat „cu celãlalt”, putînd retrãiemoþiile, gîndurile ºi acþiunile partenerului, efect (sauprodus psihic) care se poate obiectiva în activitate.3. RELAÞIILE EMPATIEI CU ALTE PROCESEPSIHICEEmpatie ºi inteligenþãG. Allport (1981) susþine cã relaþia empatiei cuinteligenþa este o relaþie pozitivã. Inteligenþa constituieo premisã obligatorie în procesul de realizare afenomenului empatic. Pentru a putea empatiza, persoanatrebuie sã aprecieze cu acurateþe modul celuilalt de adefini o situaþie, sã dispunã de abilitãþi simbolice care i-arpermite sã aibã în vedere mai multe perspective în modsimultan. ãrã aceste abilitãþi proprii inteligenþei nu sepoate ajunge la produsul final al empatiei.Relaþia cu afectivitateaUnele studii relateazã cã în manifestarea fenomenuluiempatic coeficientul de emoþionalitate (QE) primeazã înraport cu coeficientul de inteligenþã (QI). Componentaemoþionalã este consideratã „inima” empatiei,susþinãtoarea realizãrii fenomenului respectiv.Relaþia cu creativitateaM. Caluschi (2001) a prezentat o paralelã întreempatie ºi creativitate. Aceasta denotã cã este vorbade douã fenomene complexe ºi bine delimitate, cu rolsemnificativ în adaptarea performantã la mediulbiologic, social ºi cultural. În sistemul personalitãþii celedouã însuºiri interacþioneazã, empatia contribuind laperformanþa creativã în diverse domenii de activitate,iar creativitatea susþinînd manifestarea abilitãþiiempatice la nivel de aptitudine. Cercetãrile autoarei auevidenþiat posibilitatea dezvoltãrii ºi antrenãrii corelatea empatiei ºi creativitãþii.Relaþia cu motivaþiaExistã o componentã motivaþionalã a empatiei datãde trebuinþa de altul, de nevoia de afinitãþi sociale, dedragoste. Ca ºi motivaþia, empatia este un vector alpersonalitãþii creative. ªi în cazul empatiei putem constatablocaje motivaþionale determinate de lipsa dorinþei de aempatiza, fapt ce conduce frecvent la ineficienþã în relaþiilesociale.Relaþia cu agresivitateaRelaþia dintre empatie ºi agresivitate este negativã.Agresivitatea limiteazã posibilitatea de a-l percepe ºi simþipe celãlalt, determinînd o relaþie de rãspuns agresiv sauretragerea subiectului din relaþia empaticã. Studiile auarãtat cã profesorii neempatici sînt mai duri ºidemonstreazã un comportament violent (S. Marcus,1986), cã mamele slab empatice sînt mai agresive ºimanifestã comportament abuziv faþã de copii (Miller ºiEinseberg, 1988).4. DEBLOCAREA EMPATIEIDeblocarea empatiei presupune, în primul rînd,eliberarea de prejudecãþi.De multe ori societatea în care trãim ne poate abatede la traiectoria emoþionalã pe care am pornit, iar miturileculturale despre empatie devin un obstacol înmanifestarea acesteia. De obicei, prejudecãþile sedovedesc a fi destul de periculoase atunci cînd este vorbade capacitatea noastrã de a-i empatiza pe ceilalþi.Eliberarea de idei preconcepute faciliteazã deblocareaempatiei ºi a capacitãþii de înþelegere ºi compasiune.Prejudecata nr. 1: a fi empatic este un risc – nu-mipot permite sã mã transpun în pielea celorlalþi.Adevãrul: empatia nu înseamnã simpatie.Exemplu de manifestare a empatieiDacã un membru al grupului vorbind îºi schimonoseºtefaþa ºi îºi lasã umerii în jos, o persoanã empaticãtrãieºte o stare de neliniºte, îºi simte corpul încovoiat. Înpofida acestor senzaþii, ea se simte totuºi puternicã ºi denezdruncinat, încrezãtoare ºi energicã. Aceastã distincþieo ajutã sã nu-ºi confunde sentimentele, sã nu se lasetulburatã de emoþii ce nu-i aparþin, sã ºtie ce ºi cum trebuiesã facã. Graþie respectivei atitudini, ea îºi menajeazãinterlocutorul. ãrã a-i transmite, la rîndul ei, starea saemoþionalã, ea nu încearcã sã schimbe comportamentulinterlocutorului, pentru a se simþi mai relaxatã, ci sãmenþinã uºa sufletului deschisã. Datoritã empatiei,interlocutorul se va simþi iubit, înþeles, sprijinit ºi, înconsecinþã, va rãspunde cu aceeaºi monedã.Exemplu de manifestare a simpatieiPentru o persoanã ce manifestã simpatie, intenþiile sîntla fel de generoase ca ºi în exemplul precedent. Însã, cumnu stã prea bine la capitolul conºtientizare activã, ea esteincapabilã sã asculte pe cineva fãcînd abstracþie depropriile gînduri: „Vai, micuþa de tine!”, „Dar eîngrozitor!”, „Mã întreb, dacã mi s-ar putea întîmpla ºimie?”, „La fel am pãþit ºi eu!”, „Sã-þi spun ce mi s-aîntîmplat!”, „Uite ce ar trebui sã faci!”. Nu putem afirmacã ea nu reacþioneazã fizic la emoþiile altor persoane, darnu-ºi poate conºtientiza ºi pãstra experienþa la nivelulcorpului, nu poate discerne propriile emoþii de ale20EMPATIA ÎNTRE INTELIGENÞà ªI ÎNÞELEPCIUNE