Nr. 36-37 - Pro Didactica

DOCENDO DISCIMUSTrepte ºi ipostaze iniþiaticeîn romanul „raþii Jderi” deMihail SadoveanuSilvia GOLUBIÞCHIdoctorandã, Institutul de ªtiinþe ale EducaþieiAici se vede cã tinereþea n-are nimic de-a face cuînþelepciunea...Educaþia diferã de la o etapã istoricã la alta, în funcþiede condiþiile materiale ºi spirituale ale societãþii. Înþelepþiisînt cei care au o experienþã solidã de viaþã, care au trecutprin încercãri grele, care au fãcut ºcoala asprã a vieþii,fiind „iniþiaþi” în tainele ei de cei mai mari. Aceºtia ºtiu ceeste primejdia, durerea, riscul, suferinþa, au cunoscuttrãdarea, înºelãciunea ºi minciuna, de aceea pun mare preþpe devotament, omenie ºi cinste. Ei cred, înainte de toate,în bunul Dumnezeu, apoi în forþa destinului, în forþeleproprii. Crezul lor este cã sînt datori sã-i fereascã pe ceitineri de a comite greºeli, dar nu prin tutelare, protejare,ci ajutîndu-i sã depãºeascã obstacolele, învãþîndu-i sãfie stãpîniþi, sã se conducã nu de emoþii, de impulsuri, cide raþiune.În vasta ºi valoroasa sa operã literarã, Sadoveanuînfruntã timpurile, poposind în epoci demult apuse. Astfel,textele literare create de marele condeier sînt o incursiunesolidã în istoria neamului, o explorare ºi transfigurareartisticã a trecutului. Din filã în filã, autorul accede sprecapodoperã ºi o realizeazã prin romanul “raþii Jderi”.Sadoveanu iniþiazã cititorul în tainele vieþii, printr-undialog între înþelept ºi naiv, care presupune educarea zide zi, pas cu pas, a tinerilor, în spiritul principiilor, tradiþiilor,valorilor spiritual-morale constituite/acumulate de-alungul istoriei.„rumosul sadovenian este indisolubil legat de ethos,de unde elogiul repetat al decenþei, al datoriei morale,trãsãturi care în ordine socialã asigurã progresul uman”(2). Prozatorul ºi-a propus sã lucreze la modelarea altora,însã nu înainte de construirea de sine: „ Întîi trebuie sãfiu om, apoi scriitor.” De acest crez se conduce scriitorulîn crearea celor mai memorabile chipuri literare. Operelesale sînt populate de o varietate bogatã de personaje,dintre care demne de toatã lauda ºi atenþia sînt celepromotoare ale binelui, tradiþiei, devotamentului faþã deþarã, de neam. Deseori autorul îºi propune sã urmãreascãpersonajul în evoluþia sa, în raport cu oamenii ºievenimentele care îl influenþeazã ºi îi determinã traiectoriavieþii. În acest sens, Ionuþ din „raþii Jderi” constituie unexemplu.Drept prototip în crearea personajului Ionuþ i-a servitchiar feciorul Mihuþ, a cãrui apariþie în familie a fost unmiracol. Despre acest lucru mãrturiseºte cu drag ProfiraSadoveanu: „Pe acest Ionuþ îl vãzuse crescînd de miccuconu Mihai. Venind pe lume tîrzielnic, abia în 1920, casã sporeascã turma fraþilor sãi, Mihuþ intrase ca un vîrtejîn pacea falnicã de la Copou. ... Aprig ºi ager la minte,încã gîgîlice fiind, devenise un fel de stãpînitor al tuturorlucrurilor ºi fiinþelor de la Copou. iind ºi mezin – ca toþimezinii – era slãbiciunea tatii ºi a mamei. În faþa nebuniilorlui, inima lui cuconu Mihai se muia ca ceara pe plitã. Demulte ori, un singur cuvînt ori o privire a lui Mihai schimbaîn zîmbet supãrarea tatii... ªi tocmai ca Ionuþ, cum s-asãltat puþintel de la pãmînt, a devenit un fecioraº sprinten,alintat ºi obrãznicuþ ºi viclean „ca nici soarele sã nu-lardã” – cum ar spune aceeaºi jupîneasã Ilisafta”.Pentru lansarea în viaþa largã a unuia ca Mihai estebinevenit, desigur, înþeleptul, adicã omul matur pe carel-au bãtut „toate vînturile ºi valurile”, care ºtie sã discearnãbinele de rãu, valoarea de nonvaloare, adevãrul de fals.Înþeleptul e omul umanizat, echilibrat, curajos,perseverent, acþionînd dupã anumite criterii ºi cu ofinalitate precisã, depãºind adesea interesele personale.Am putea afirma cã Manole Pãr-Negru, Ilisafta Jderoaia,Amfilohie ªendrea, Simion Jder, Nechifor Cãliman ºiînsuºi ªtefan Vodã reprezintã adevãraþii înþelepþi în roman– purtãtori ai semnelor naturii, ai semnificaþiilor timpuluiºi spaþiului românesc. iecare dintre ei, prin sfaturi ºicomportament, dã dovadã nu numai de înþelepciune, darºi de perseverenþã. Cei ce-l înconjoarã pe Ionuþ ºi sîntresponsabili de educarea lui conform codului moral alunui bun creºtin se simt obligaþi ºi fericiþi sã-i deaînvãþãturã în ale vieþii ºi morþii. Aceºti mentori îl fac sã sesimtã membru al unei colectivitãþi, lucru ce asigurãdrepturi, dar implicã ºi responsabilitãþi, îndatoriri.Înþelepþii îl orienteazã pe tînãr pe anumite trepte deiniþiere în ale cunoaºterii ºi în ale vieþii, contribuind laformarea ºi dezvoltarea lui – acesta fiind drumulexistenþei lui Ionuþ de la copilãrie la adevãrata maturitate,un drum care cere sacrificii, probe de foc, un drum a cãruiparcurgere permite încadrarea fiinþei în universul cel mareal neamului. Într-un fel, prin povestea vieþii fiecãrui personajscriitorul comunicã ºi se comunicã, evocînd calea,strãduinþa de a intra în tipare comportamentale strãvechi.58TREPTE ªI IPOSTAZE INIÞIATICE ÎN ROMANUL „RAÞII JDERI” DE MIHAIL SADOVEANU