Nr. 36-37 - Pro Didactica

DOCENDO DISCIMUSfemeii”, „În casa unde se mãturã, dormi cu plãcere”reflectã abilitatea de gospodinã, „emeia bunã îi aur ºiargint” – postura de educatoare a copiilor ºi pãstrãtoarea familiei, calitãþi de neînlocuit. „emeia vede chiar undebãrbatul abia zãreºte” denotã isteþimea femininãsuperioarã bãrbatului. „emeia cinstitã e coroanabãrbatului”, „emeia harnicã þine casa cu fusul”,„emeia înþeleaptã îºi zideºte casa” expun ideea cãhãrnicia ºi înþelepciunea contribuie la o viaþã bunã subun acoperiº fericit. În familie femeia constituie fluidul vitalal continuitãþii, al dragostei.În pedagogia popularã maternitatea este consideratãdrept valoare socialã supremã, izvor al perpetuãrii vieþiipe pãmînt, arhitectul suprem al omenirii. „Tot ce e viu pelume are mamã” [2, p. 244]. emeia-mamã este preamãritãde toate popoarele, deoarece este unica care manifestãfaþã de copil cea mai sincerã dragoste, o afecþiune dezinteresatã.Aceste idealuri sînt exprimate de înþelepciuneapopularã: „Graiul copilului îl poate înþelege numaimama”.Atitudinea pãrinþilor faþã de copil se fundamenteazãpe sentimentul firesc al dragostei, sentiment ce genereazãbinele, sublimul, puterea, cordialitatea ºi bucuria. Totulconstã în simþul mãsurii, în îmbinarea dragostei pãrinteºticu exigenþa ºi respectul faþã de personalitatea copilului.Mama trebuie sã antreneze odraslele în îndeplinirea unorînsãrcinãri încã din fragedã copilãrie, la început subsupravegherea ºi dirijarea ei, ca ulterior acesteia sã fieefectuate în mod independent. Ajutorul acordat mamei,chiar dacã nu este substanþial, poartã un caracter educativºi pregãteºte copiii cãtre viaþã. De aceea, educaþia trebuiesã înceapã de timpuriu.O mamã se poate considera fericitã numai atunci cîndºi-a atins scopul. ªi dacã a reuºit sã creascã oamenigeneroºi, buni gospodari ºi sãritori la nevoie, atunci ea,pe lîngã faptul cã ºi-a îndeplinit obligaþiunea faþã de copiiºi societate, ºi-a înveºnicit numele în memoria acestora,rãmînînd omul cel mai scump ºi cel mai drag.Rolul mamei în educarea copilului este hotãrîtor, darnu unic. urnizori de resurse în procesul de constituire asinelui sînt ºi tatãl, ºi bunicii. În general, familia româneascãa evoluat de-a lungul istoriei ca o matrice psihosocialãcu stabilitate marcatã, bazatã pe principiul sincronieiºi complementaritãþii rolurilor masculine ºi feminine.În pedagogia popularã tatãl ocupã un loc deosebit.Rolul sãu pedagogic se evidenþiazã prin autoritate ºi grijapentru numele ºi bunãstarea familiei, nu prin acþiunieducative practice. „Tata, de obicei, în familia românilorbasarabeni este mai sever, mai puþin gingaº” [9, p. 195].În creaþia popularã implicarea tatãlui în formarea copiiloreste prezentatã mai mult ca factor moral: îi apãrã, îiprotejeazã de necazuri. „Tata þine la mine. Dacã ar auzi pealtcineva un om strãin vorbind despre mine în felul acestal-ar stropºi în bãtãi” [10, p. 154]. Atunci cînd bãiatul pleacãîn lume îl sensibilizeazã ºi îl îndrumã cu sfaturi utile: „sãfii cuminte, fiule. Nu lãsa sã þi se strecoare oameni rãi însuflet” [10, p. 484].Aportul mamei la educaþie este primordial; cel altatãlui – complementar ºi deosebit. Nu putem însã ignoramecanismele prin care bunicii influenþeazã evoluþiastructurilor de personalitate. Bunicii sînt purtãtorii uneinote specifice în contextul educaþiei familiale, cei mai activisubiecþi. În anumite cazuri, rolul bunicii în creºtereanepoþilor echivaleazã cu cel al mamei, iar rolul bunicului– este mai pronunþat decît cel al tatãlui. Locul lor înpedagogia popularã este determinat de axioma potrivitcãreia oamenii în vîrstã, cu o bogatã experienþã de viaþã,sînt cei mai buni educatori. Interrelaþionarea tinerilor cubãtrînii este expusã în zicala: „Ascultã-i pe bãtrîni ºiînvaþã-i pe cei tineri”. Cei educaþi ulterior vor fi ºi eieducatori. Un perpetuum mobile, aceasta este corelaþiaîntre generaþii. Bunicii îi iubesc pe nepoþi mai mult decîtpe propriii copii, fapt ce constituie laitmotivul, imboldulunei atenþii sporite a bunicilor faþã de nepoþi. Graþieinteligenþei ºi experienþei de viaþã rolul lor educativ esteincontestabil.Bunicii, pãrinþii, copiii – aceste trei generaþiisimbolizeazã punctele de interferenþã între diverse modeleculturale, între diferite moduri de a vedea ºi înþelegerealitatea socialã. Viziunile lor implicã dimensiuni, tensiuniºi conflicte constructive sau distructive. Raporturileintergeneraþionale sînt marcate atît de valori comune cîtºi de elemente autohtone, traduse în atitudini, comportamenteºi stiluri de viaþã adoptate (vezi schema):Copiic b cab bcBuniciPãrinþia = zona de convergenþã între cele trei modeleculturale;b = zona de convergenþã între cele douã modeleculturale;c = zona de manifestare a propriului model cultural[6, p. 165].Dacã societatea tradiþionalã este relativ rigidã înmaterie de stabilitate a valorilor, tip de familie sau stil deviaþã, societatea modernã remodeleazã fundamentulfamiliei, conferindu-i noi roluri ºi destinaþii. Pentru aurmãri aceste modificãri în mediul rural, am realizat ocercetare în satele Tãtãrãºti ºi Scoreni, r. Strãºeni, cuscopul de a stabili care sînt diferenþele de roluri întreDidactica Pro..., Nr.2-3(36-37) anul 2006OMUL IDEAL CA MODEL DE EDUCAÞIE ÎN AMILIE51