Nr. 36-37 - Pro Didactica

EX CATHEDRA– la nivelul didacticilor particulare, strategiadidacticã reprezintã ansamblul de metode ºimijloace pentru atingerea obiectivelor proiectateîn cadrul unei discipline concrete;– la nivelul secvenþial, strategia didacticã reprezintãrealizarea tehnologicã a unor secvenþe aleprocesului instructiv [2, p. 68].Abordarea propusã de D. Potolea (1989) evocãaspectele:– normativ: strategia didacticã constituie o formãspecificã ºi superioarã a normativitãþii pedagogice,care asigurã reglarea întregului proces, ºi nudoar a unei secvenþe de învãþare;– funcþional: strategia didacticã angajeazã un modelde acþiune exemplarã, care se concretizeazã la niveluldeciziei manageriale a profesorului [15, p. 143-144].I. Neacºu ºi I. Negreþ-Dobridor (2001) trateazãstrategia didacticã prin prisma cîtorva legitãþi aleprocesului instructiv: principiul învãþãrii prin acþiune(J. Dewey); legea efortului (E. Thorndike); principiuloptimului motivaþional (D. Berlyne); legea economiei deefort ºi timp (E. Claparede) º. a. Astfel, ei conferãconceptului de strategie didacticã înþelesul de „cupludintre sarcina de învãþare datã elevilor spre a realiza prinacþiune obiectivul operaþional urmãrit ºi sarcina deînvãþare în care elevul trebuie pus sã o rezolve cueconomie de timp ºi efort ºi cu cîºtig în planul satisfaceriiînvãþãrii” [4, p. 204].Accepþiunile asupra structurii unei strategii didacticesînt, de asemenea, diferite:– modurile de abordare (tipurile de experienþe deînvãþare); metodele de instruire; suporturiledidactice; formele de organizare a activitãþii(I. Cerghit, 2002);– metodele; stilurile educaþionale; resursele deoptimizare a activitãþii (D. Potolea, 1989);– finalitãþile proiectate; mijloacele diagnostice;ansamblul modelelor de interacþiune instrucþionalã;criteriile directoare pentru deciziile managerialeale profesorului (V. Guzeev, 1995);– baza conceptualã; conþinutul (obiectivele: generale,de referinþã ºi operaþionale; unitãþile deconþinut); procesul (organizarea procesului; metodeºi forme; activitatea profesorului; activitateaelevului; evaluarea ºi realizarea feedback-ului)(Vl. Guþu, 1997).Tendinþele actuale ale ºtiinþei ºi practicii didacticeorienteazã spre o tratare corelatã ºi armonizatã a tuturorcomponentelor unei strategii didactice, care se integreazãîntr-o structurã unicã: obiective, conþinuturi, metode,forme, mijloace, evaluare.Printre ideile referitoare la funcþiile principale ale strategiilordidactice se remarcã cele enunþate de I. Neacºu (1999):– „implicã elevii în situaþii specifice de învãþare;– raþionalizeazã ºi adecveazã conþinutul instruirii laparticularitãþile personalitãþii elevilor (motivaþie,nivel de pregãtire, stil de cunoaºtere, de învãþare);– creeazã premise pentru manifestarea optimalã ainteracþiunilor dintre celelalte componente aleprocesului de instruire, dependente, la rîndul lor,de personalitatea profesorului, în special, decapacitatea lui de a realiza proiectarea, implementareaºi evaluarea instruirii” [11, p. 184].Analizînd accepþiunile ºtiinþifice asupra conceptuluide strategie didacticã, remarcãm douã caracteristicifundamentale aparent contradictorii, în realitate însãperfect armonizabile: stabilitate ºi mobilitate.Caracterul stabil se referã la dimensiunea normativã,care defineºte strategia didacticã ca mod tipic ºi optimde rezolvare a unei probleme instrucþionale ºi contureazãaspectele generale, aplicabile oricãrei situaþii concrete derealizare a obiectivelor prestabilite.Caracterul mobil relevã capacitatea acestui conceptde a combina în structura sa elemente de tip probabilistºi de tip voluntar, care se intersecteazã la nivelul deciziilorºi intervenþiilor educaþionale concrete ale profesorului încondiþii pedagogice concrete. Mobilitatea componentelorstructurale ale unei strategii didactice þine, mai ales,de aspectele procedurale. Aspectele de conþinut variazã,în cele mai dese cazuri, în planul cantitãþii ºi ordonãrii.Conexînd aceste douã trãsãturi, constatãm cãstrategia didacticã traseazã o pistã generalã cu caracterdinamic pentru elaborarea unor variante concrete, diverseºi alternative, care pot fi perfectate în permanenþã.Ideile ºi concluziile evocate anterior ne permit sãconturãm profilul formal-logic al conceptului strategiedidacticã, profil ce delimiteazã caracteristicile generaleale oricãrui concept ºtiinþific.• Noþiunea de gen, care generalizeazã conceptul încauzã, este noþiunea de strategie pedagogicã: „Omanierã de abordare a educaþiei necesarã pentrurealizarea unui scop specific prin traducerea înpracticã a principiilor generale de proiectare aactivitãþii de formare-dezvoltare permanentã apersonalitãþii ºi a metodelor de instruire integrateoptim la nivelul unui discurs didactic eficient,adoptabil ºi adaptabil într-un context dat“ [8,p. 185].• Particularitatea de specie, definitorie pentruconceptul de strategie didacticã, vizeazã proiecþianoþiunii de gen în plan metodologic, „evidenþiindcapacitatea strategiei pedagogice de aintegra metode, procedee ºi mijloace de instruireîn structuri operaþionale superioare, care asigurãeficientizarea diferitelor activitãþi de predareînvãþare-evaluareproiectate la nivelul procesuluide învãþãmînt” [5, p. 350].• Conþinutul conceptului se contureazã dincaracteristicile general-pedagogice esenþiale, careprospecteazã strategiile didactice ca modele deDidactica Pro..., Nr.2-3(36-37) anul 2006STRATEGIE DIDACTICÃ. DELIMITÃRI CONCEPTUALE23