Nr. 36-37 - Pro Didactica

UN VIITOR PENTRU IECAREîntr-o activitate de joc de lungã duratã, obstinaþie; în cazuriaparte – negativism, inhibiþie, anxietate, frustrare,sentimentul inferioritãþii, fricã de pãrinþi ºi educatori, adaptarealor ºcolarã fiind mai anevoioasã. Ei au nevoie de unprogram de recuperare prin activitãþi ce ar favoriza pregãtirealor psihologicã pentru ºcoalã. Recomandãm cîtevaactivitãþi destinate preºcolarilor cu tulburãri de limbaj.Jocuri pentru consolidarea încrederii în forþele proprii:„Iepuraºii ºi elefanþii” (dupã E. Liutova, G.Monina)Scopul: a favoriza sporirea autoaprecierii.Desfãºurarea activitãþii: Copii, astãzi ne vom jucade-a iepuraºii ºi elefanþii. La început, vom fi iepuraºi.Arãtaþi ce face iepuraºul atunci cînd simte o primejdie (eltremurã ºi ridicã urechile, se ghemuieºte, vrea sã se facãmic ºi nevãzut). Ce face el atunci cînd aude paºii omului?Dar cînd se întîlneºte cu lupul? (Copiii aleargã prin salã,se ascund). Sã ne imaginãm acum cã sîntem niºte elefanþimari ºi puternici. Arãtaþi cît de mãreþ ºi neînfricat mergelefanþii. Ce fac ei atunci cînd întîlnesc un om? Se sperie?(Nu, ei îºi cautã liniºtiþi de drum). Ce fac elefanþii dacãîntîlnesc un tigru? (Copiii imitã elefantul neînfricat).La sfîrºitul exerciþiului se discutã ce le-a plãcut maimult ºi de ce.“Scaunul fermecat” (dupã I. ªevþova)Scopul: a contribui la sporirea autoaprecieriicopilului, la îmbunãtãþirea relaþiilor cu semenii.Materiale: un scaun înalt (tronul) ºi o coroanã.Educatorul pregãteºte din timp o informaþie despre„istoria numelor”. La începutul activitãþii el anunþã cã vordiscuta despre numele tuturor copiilor din grupã. Copilul,al cãrui nume este vizat, devine “împãrat” ºi se aºazã petron (despre numele celor cu anxietate se va vorbi lamijlocul jocului). Pe parcurs le propunem copiilor sãgãseascã diminutive pentru numele „împãratului” ºi sã-iadreseze cîteva cuvinte de laudã.„Aranjarea bradului” (dupã U.V. Ulienkova)Scopul: a contribui la formarea abilitãþii de a-ºi supuneconºtient acþiunile unor reguli, de a generaliza mijloacelede acþiune, de a se orienta dupã modelul perceput vizual.Materialele necesare: un brãduþ confecþionat din treitriunghiuri de culoare verde de diferite mãrimi fixate pe otulpinã sub formã de dreptunghi de culoare cafenie (douãseturi).Sarcina: Priveºte brãduþul meu ºi confecþioneazãunul la fel.La sfîrºitul activitãþii copilul trebuie sã rãspundã laîntrebãrile: Îþi place lucrarea ta? De ce îþi place (nu-þiplace)? Brãduþul este realizat identic cu modelul propus?De ce crezi aºa? Ca sã confecþionezi un brãduþ identic,ce reguli trebuie sã respecþi?„Cãsuþa pãdurarului” (dupã U.V. Ulienkova)Scopul: a contribui la formarea abilitãþii de a ascultaatent ºi a îndeplini cu exactitate instrucþiunile, de a-ºiprograma activitatea dupã instrucþiunea verbalã.Sarcina: Deseneazã o cãsuþã. Poþi sã o realizezi cumdoreºti, dar ea trebuie sã conþinã în mod obligatoriuurmãtoarele elemente: acoperiº roºu, pereþi galbeni, uºãalbastrã; lîngã casã – un scaun albastru; trei brazi – doiîn faþa casei ºi unul în spatele ei. În jurul casei poþi desenaiarbã ºi flori. Condiþiile sînt expuse de douã ori. Copiluluii se propune sã le repete pentru sine ºi numai dupãaceasta sã înceapã sã deseneze. La sfîrºit se adreseazãcîteva întrebãri: Îþi place desenul tãu? De ce îþi place (nuþiplace)? L-ai realizat corect? Ce trebuia sã desenezi înmod obligatoriu? Repetã sarcina. Ai desenat întocmai?Este binevenit ºi jocul „ªcoala”. Pentru a înþelegemai bine rolul elevului ºi al învãþãtorului, fiecare copil va„interpreta” ambele roluri. Pe parcursul desfãºurãriiacestuia adultul prezintã exemple de relaþionare a copiilor,îi învaþã sã se asculte unul pe altul, sã-ºi supunãactivitatea individualã scopurilor colective.Impactul tulburãrilor de limbaj asupra personalitãþiiºi comportamentuluiTulburãrile de limbaj, indiferent de complexitate,determinã, la o anumitã vîrstã, dezorganizarea echilibruluipersonalitãþii. Cu cît handicapurile sînt mai grave,individul depunînd eforturi considerabile pentruafirmarea sa în plan social, cu atît efectele negative sîntmai pronunþate. Dacã în perioada preºcolarã copiii acordãmai puþinã importanþã tulburãrilor de vorbire, la ºcolari,mai cu seamã la puberi ºi adolescenþi, existenþa acestorapoate condiþiona trãirea unor adevãrate drame (6, p. 212).A. Gessell descrie ce înseamnã pentru copil un handicapde vorbire ºi ce repercusiuni poate avea asupra structurilorfragile, caracteristice perioadei respective. La ºase ani,copilul este agitat ºi trãieºte tensional situaþiile ivite; la ºapteani, el devine mai calm, meditativ, preocupat de stãrile saleinterioare; la opt ani, este expansiv ºi extravagant. La nouãani, el se priveºte autocritic, dã dovadã de individualismtemperat ºi este preocupat de generalizãri (6, p. 212-213).Copiii de vîrstã ºcolarã micã cu dislalii ºi disgrafii manifestãexigenþã sporitã faþã de propria lor comportare, relaþionarecu adulþii ºi colegii (6, p.213). Astfel, în actul comunicãriilogopatului apar atît neregularitãþi de intensitate ºimelodicitate cît ºi pauze neregulate (prea scurte sau prealungi). Spre exemplu, la dislalici, care au tendinþa de a vorbiºi în timpul inspiraþiei (cum nu este normal), se accentueazãlogopatia ºi oboseala verbalã. Existenþa handicapurilor îiîmpiedicã sã se simtã degajaþi ºi sã-ºi exprime gîndurile pemãsura posibilitãþilor. Aceasta îi face sã fie nervoºi,deprimaþi ºi sã treacã uºor de la o stare afectivã la alta.Adulþii, de asemenea, suportã greu tulburãrile delimbaj ºi nu pot înþelege cã frãmîntãrile lor nu contribuiela corectarea vorbirii, ci, dimpotrivã, au consecinþenedorite. În cazul cînd handicapurile de limbaj existã pefondul altor deficienþe, ca cele senzoriale sau fizice,tulburãrile de personalitate se accentueazã (retardaþiimintal nu reuºesc sã-ºi conºtientizeze defectele ºi deaceea nu trãiesc situaþia în mod tensional).În general, tulburãrile comportamentale sînt provo-84PREGÃTIREA PSIHOLOGICà CÃTRE ªCOALà – UNDAMENTUL SUCCESULUI ªCOLAR AL COPIILOR CU TULBURÃRI DE LIMBAJ