Nr. 36-37 - Pro Didactica

EX CATHEDRAEmpatia între inteligenþãºi înþelepciuneAngela POTÎNGUniversitatea de Stat din MoldovaExistenþa în societate þine de disponibilitatea fiecãruiindivid de a înþelege ºi interpreta corect intenþiile, perspectivele,opiniile, starea afectivã ºi chiar mintalã a celuilalt.Integrarea în viaþa socialã presupune atît inteligenþã,creativitate cît ºi capacitate empaticã.Empatia constituie un instrument extrem de eficientîn abordarea corectã din punct de vedere social ºi emoþionala relaþiilor sentimentale, familiale ºi de serviciu.Respectivul fenomen a fost tratat teoretic ºi experimentaldin mai multe perspective: esteticã, filozoficã, psihologicã,sociologicã ºi interdisciplinarã (a psihoesteticiiexperimentale, a psihologiei clinice, a psihologiei socialeºi a psihologiei pedagogice), în ultimele douã deceniibucurîndu-se de atenþie sporitã din partea psihologilorsociali datoritã legãturilor puternice dintre empatie,comportamentul prosocial ºi competenþa socialã.1. CONCEPTUL DE EMPATIEPrimele preocupãri privind acest fenomen psihic leîntîlnim la filozoful german Th. Lipps care, la începutulsecolului XX, utilizeazã termenul Einfuhlung în accepþia„a se simþi pe sine în ceva” cu referire în special laprocesul imitaþiei motorii, concept pe care îl aplicã îndomeniul esteticii ºi în înþelegerea persoanelor (G. Allport,1981).În literatura psihologicã definiþiile empatiei convergspre perceperea ei ca:• abilitate de prezicere, de recunoaºtere a dispoziþiilorpsihologice ale unei persoane(J. P. Guilford, 1959);• aptitudinea de a sesiza mentalitatea altuia, sentimentele,dorinþele, opiniile sale ori, ºi mai concret,a preciza conduitele sale (J. Maisonneuve, 1966);• percepere a cadrului intern de referinþã al altuiacu toate componentele sale emoþionale „ca ºi cum”ai fi cealaltã persoanã, dar fãrã a pierde condiþiade „ca ºi cum” (C. Rogers, G.M. Kinget, 1971);• un construct multidimensional în care secoroboreazã aspectul cognitiv predictiv depercepere a perspectivei altuia, reactivitateaemoþionalã, aspectul funcþionãrii ºi motivaþieiinterpersonale etc. (M. Davis, 1983);• capacitate, cu program ereditar, pe care seclãdeºte viitorul comportament empatic; otrãsãturã de personalitate ce poate atinge valenþeaptitudinale prin intermediul cãreia omul poateînþelege, cunoaºte ºi prezice conduitele altuia;facilitatoare a interacþiunii sociale ºi performanþei(M. Caluschi, 2001, p. 249);• fenomen psihic de retrãire a stãrilor, gîndurilor ºiacþiunilor celuilalt, dobîndit prin transpunereapsihologicã a eului într-un model obiectiv decomportament uman, permiþînd înþelegereamodului în care celãlalt interpreteazã lumea(S. Marcus, 1997, p. 38).Definiþia oferitã de Stroe Marcus, creatorul ªcolii deempatie de la Bucureºti, constituie o abordare sinteticãa fenomenului, delimitînd mecanismul general deproducere a acestuia, starea finalã ºi conþinutulapreciativ ca premisã a comunicãrii ºi interacþiuniioptime. Autorul concepe empatia ca un constructmultidimensional, deoarece ea poate fi tratatã din 3perspective: ca însuºire comunã de personalitate, caproces ºi ca produs psihic.2. PROCESUL EMPATIC SAU MECANISMUL DEPRODUCERE A EMPATIEIDespre complexitatea mecanismului de producere aempatiei au scris mai mulþi autori. În opinia luiJ. Maisonneuve (1996), empatia nu trebuie confundatãnici cu identificarea, nici cu proiecþia, nici cu simplaimitaþie, ea corespunde funcþiei comunicãrii ºi a înþelegeriiumane.V. Pavelcu (1982) susþine cã empatia nu prezintã osimplã proiectare a sentimentelor noastre, ci o trãire cuo considerabilã dozã de obiectivitate.Procesul de realizare a fenomenului empatic are labazã imitaþia, identificarea, modelarea, proiectarea ºi poatefi prezentat secvenþial în felul urmãtor:1. În faza iniþialã se produce primul contact cumodelul obiectiv care presupune un act decunoaºtere ºi apropiere a acestuia, cunoaºtererealizatã prin procese asociative, imaginative.Respectiva fazã implicã raportarea datelor oferiteîn model la propria experienþã. Aceastã luare însine a modelului, prin introspecþie, favorizeazãapariþia unor trãiri emoþionale însoþite ºi de oreactivitate organicã, ºi de modelarea mintalã acomportamentului observat sau evocat;Didactica Pro..., Nr.2-3(36-37) anul 200619