Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

TRANSFORMĂRI STRUCTURALE LA RĂCIRE 109
Teoria unanim acceptată, în
prezent, consideră formarea perlitei ca
pe un proces de germinare şi creştere
frontală şi laterală a coloniei de perlită
în masa de austenită (fig. 4.36).
Formarea şi creşterea cristalului
de perlită se desfăşoară prin formarea şi
creşterea coloniilor. Procesul de creştere
a unei colonii încetează în momentul
când ea vine în contact cu colonii
aparţinând altui cristal de perlită sau
când apare o nouă colonie datorită
germinării unei lamele de cementită cu
altă orientare. Această germinare poate
fi determinată de curbarea lamelelor în
timpul creşterii frontale şi laterale, de
Fig. 4.35 Formarea unei colonii de
perlită
tensiuni, incluziuni sau gradiente de concentraţie. Marginea grăunţilor
determină în mod obişnuit creşterea unei colonii.
Fig. 4.36 Reprezentarea schematică
a creşterii frontale (S) şi
laterale (E) a coloniei de
perlită
La temperaturi de transformare situate în apropierea cotului perlitic,
germinarea se face exclusiv de la marginile cristalelor de austenită, iar
perlita fină (troostita) formată conturează granulaţia austenitică.
Cinetica transformării perlitice este determinată de valoarea
parametrilor transformării: viteza de germinare N v [1/cm 3·s] sau [1/cm 2·s] şi
viteza de creştere G [mm/s].
Valorile parametrilor N v şi G variază în funcţie de o serie de factori:
temperatura şi durata încălzirii pentru austenitizare, temperatura menţinerii
izoterme, viteza de răcire, conţinutul de carbon, gradul de omogenizare al
austenitei şi alţi factori structurali.
În figura 4.37 se arată variaţia parametrilor N v şi G în funcţie de gra-