Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

METODE DE STUDIU A TRANSFORMĂRILOR STRUCTURALE 23
În funcţie de problema studiată, utilizarea unuia sau alteia dintre
metodele prezentate este mai mult sau mai puţin recomandată. În acest
capitol se dau câteva detalii despre fiecare dintre ele şi se insistă pe analiza
metalografică şi dilatometrică, care sunt cele două metode de bază pentru
studiul fenomenelor metalurgice puse în evidenţă în cursul tratamentelor
termice.
2. 1 Difracţia cu raze X
Lungimea de undă a razelor X este de acelaşi ordin de mărime cu
parametrii reţelei cristaline. Difracţia (reflexia) razelor X, de către atomii
situaţi în plane cristalografice paralele, are loc numai dacă este satisfăcută
legea lui Wulff-Bragg:
n·λ=2·d·sinθ (2.1)
în care: d este distanţa dintre planele paralele cele mai apropiate;
θ - unghiul de incidenţă al razei cu planul atomic;
λ - lungimea de undă a razelor;
n - ordinul difracţiei.
Studiul structurii fine a materialelor metalice cu ajutorul difracţiei,
care se mai numeşte şi radiocristalografie, permite măsurarea precisă a
parametrilor reţelei cristaline, identificarea şi măsurarea cantitativă a fazelor
cristaline. Fiecare fază cristalină produce spectre de difracţie caracteristice
naturii sale.
Fiecare spectru constă dintr-o succesiune de maxime corespunzând
fiecare unei familii de plane atomice ( hkl ). Metoda cea mai
cunoscută este metoda Debye – Scherrer , care se aplică materialelor
policristaline sau pulberilor şi utilizează o cameră de difracţie cilindrică cu
filmul pe peretele lateral şi cu proba de formă cilindrică aşezată pe axa
camerei. Razele X difractate sunt înregistrate pe filmul fotografic sub forma
unor linii - arce de cerc , perechi două câte două. Se identifică distanţele
interplanare d (relaţia 2.1) pentru probă, care sunt apoi comparate cu cele
aflate pe fişe ASTM, obţinute pornind de la faze pure sau izolate. O altă
metodă, metoda difractometrică face apel la tehnica goniometrică: razele X
sunt detectate ca poziţie unghiulară şi ca intensitate cu ajutorul unui contor
Geiger – Müller proporţional sau prin scintilaţie. Se poate, de asemenea,