Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

T em peratura, °C
T em p eratu ra, °C
CĂLIREA 207
În cazul când prin călire se urmăreşte obţinerea unei structuri
martensitice în tot volumul produsului, tratamentul poartă denumirea de
călire pătrunsă sau călire în volum, iar când se urmăreşte numai călirea
straturilor superficiale se numeşte călire superficială.
A 1
A 3
A
M
v 1 v cr v 2 v 3
Tim pul (lg)
Tim pul (lg)
a) b)
Fig. 11.1 Reprezentarea schematică diagramei TTT şi a vitezelor de răcire :
a)viteza critică de răcire (v cr ); b) vitezele de răcire ale suprafeţei şi
centrului a două piese (v 1 , v 2 ), care duc la formarea martensitei
într-un oţel hipoeutectoid [1]
În funcţie de condiţiile de solicitare în care trebuie să funcţioneze
piesele şi sculele în timpul exploatării, adică de caracteristicile de exploatare
care trebuie asigurate materialului metalic, scopul aplicării celor două tipuri
de călire martensitică este diferit.
11.2 Parametrii tehnologici
Temperatura finală ( t f ) se alege, în primul rând, în funcţie de
calitatea oţelului. În cazul oţelurilor carbon temperatura optimă de călire
este cea indicată în figura 11.2 a) prin domeniul haşurat. Oţelurile
hipoeutectoide sunt încălzite cu 30 – 50 0 C deasupra punctului A c3 , oţelurile
eutectoide şi hipereutectoide sunt încălzite cu 30 – 50 0 C deasupra punctului
A c1 , valorile minime fiind caracteristice pentru piese subţiri şi şarje mici, iar
cele superioare pentru piese groase şi şarje mari. Pentru oţelurile care se pot
căli şi în apă şi în ulei, temperatura de călire în ulei este cu 20 – 30 0 C mai
mare decât cea pentru călirea în apă. Oţelurile aliate se călesc de la
temperaturi mai ridicate. Oţelurile ledeburitice se călesc de la temperaturi cu
30…100 0 C sub temperatura eutectică. Astfel, oţelurile rapide se călesc de la