Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

236 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENTELOR TERMICE
această temperatură 30 5 minute.
Răcirea se face într-un dispozitiv (fig. 11.19) alcătuit dintr-un suport
pentru epruvetă şi din instalaţia de alimentare cu apă de răcire. Suportul
epruvetei trebuie să permită fixarea şi centrarea de la sine a epruvetei
deasupra orificiului tubului. Se va avea grijă să nu se stropească cu apă
epruveta până la începerea călirii propriu-zise.
Instalaţia trebuie să asigure un jet vertical de apă care să atingă, în
curgere liberă, înălţimea de 65 5 mm.
Pentru a verifica forţa jetului de apă se poate măsura şi mărimea
cercului acoperit de proiecţiile de apă deviate de epruvetă şi care cad pe un
plan orizontal aşezat la 60 mm mai jos ca orificiul tubului de apă. Diametrul
cercului udat trebuie să fie de 210 mm.
Fig. 11. 19 Instalaţia de răcire frontală:
1. ţeavă de aducere a apei
2. robinet
3. dispozitivul de fixare a
epruvetei
4. epruveta
5. conducta de apă
6. placă de ecranare
Pentru menţinerea înălţimii jetului de apă se poate folosi un rezervor,
care să se umple permanent, menţinându-se un nivel constant cu ajutorul
unui preaplin.
După ce epruveta a fost aşezată pe suport, se deschide brusc
robinetul de apă şi se menţine deschis până ce epruveta se răceşte complet
( dar nu mai puţin de 10 minute ).
Temperatura apei de răcire este 10…25 0 C. Timpul maxim de la
scoaterea epruvetei din cuptor până la începerea răcirii este de 5 secunde.
În continuare se determină duritatea după călire. Pentru aceasta, pe
partea cilindrică a epruvetei, se prelucrează şi se şlefuiesc, (la rugozitatea Ra
5 STAS 5730 – 80) pe toată lungimea, două feţe plan paralele la adâncimea
de 0,4…0,5 mm. Şlefuirea trebuie însoţită de o răcire intensă astfel ca oţelul