Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

METODE DE STUDIU A TRANSFORMĂRILOR STRUCTURALE 39
oarecum, rolul unei “ metode de investigaţie ” capabile să ajute la precizarea
naturii fazelor rezultate în urma unui tratament termic.
Se mai pot cita şi alte metode, care beneficiază de avantajele
microscopiei electronice, analize ca: observarea imperfecţiunilor reţelei
cristaline, dislocaţiilor şi defectelor de împachetare, detectarea
aranjamentului ordonat al unui aliaj care defineşte o substructură. De
asemenea, microscopia electronică a devenit, ca şi microscopia optică, o
tehnică de bază pentru studiul tuturor problemelor fundamentale legate de
domeniul metalelor solide şi a evoluţiei microstructurii în cursul
tratamentelor termice.
2. 3 Analiza dilatometrică
Dintre toate metodele indirecte care au fost menţionate, se va acorda
o atenţie deosebită analizei dilatometrice, deoarece aceasta constituie o
metodă complementară indispensabilă observării micrografice pentru
studiul tratamentelor termice ale oţelurilor, datorită modalităţii simple şi
rapide de a depista transformările de fază, punctele Curie, transformările
ordine-dezordine, care au loc pe durata încălzirii, menţinerii şi răcirii unui
oţel.
Se ştie că, analiza dilatometrică, a unui metal sau aliaj, se ocupă cu
studiul transformărilor de fază şi al variaţiei coeficientului de dilatare
termică , ale metalelor şi aliajelor, cu ajutorul curbelor dilataţie: dilatare (Δl)
– temperatură (T). La atingerea temperaturilor de transformare, au loc
modificări volumice date de schimbările constantelor reticulare
corespunzătoare fazei nou formate. Aceste modificări sunt materializate pe
curbele de dilataţie prin abateri de la aspectul anterior al curbei.
Amplitudinea acestor abateri este direct proporţională cu intensitatea
transformărilor care au loc . În funcţie de modul de înregistrare a curbelor
de dilataţie, există: analiza dilatometrică simplă şi analiza dilatometrică
diferenţială.
Analiza dilatometrcă absolută: în acest caz, curba înregistrată
reprezintă variaţia lungimii epruvetei în funcţie de temperatură sau în
funcţie de timp la o temperatură constantă.
În figura 2.20 se prezintă schema de principiu a unui dilatometru
absolut. Sistemul de amplificare este întotdeauna de tip electronic, dar trebuie
menţionat că măsurarea lungimii este diferenţială în raport cu suportul