03.12.2015 Views

Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

Înţelegerea principiilor ce stau la baza regimurilor termice aplicate oţelurilor carbon şi slab aliate serveşte, de cele mai multe ori, la formarea unei imagini corecte şi de ansamblu asupra aplicării tratamentelor termice asupra altor aliaje metalice.

Înţelegerea principiilor ce stau la baza regimurilor termice aplicate oţelurilor carbon şi slab aliate serveşte, de cele mai multe ori, la formarea unei imagini corecte şi de ansamblu asupra aplicării tratamentelor termice asupra altor aliaje metalice.

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

TRANSFORMĂRI STRUCTURALE LA RĂCIRE 89<br />

A c3 = 825 0 C; A s r1 = 625 0 C ( sfârşitul formării perlitei ).<br />

A r3 = 770 0 C; A rz = 455 0 C ( începutul formării bainitei ).<br />

După răcire la + 20 0 C oţelul a avut o duritate de 218 HB. Structura a<br />

fost formată din 55 % ferită, 15% perlită şi 30 % bainită . Curba de răcire a<br />

acestei probe dilatometrice înscrisă într-o diagramă temperatură – timp este<br />

reprezentată în figura 4. 16. Curba porneşte de la 825 0 C şi nu de la 1000 0 C,<br />

care a fost temperatura de austenitizare. Pe curbă sunt înscrise: punctele de<br />

transformare luate de pe curba dilatometrică, structura – 55 % ferită şi 15 %<br />

perlită ( restul până la 100 % este întotdeauna bainită , martensită şi<br />

austenită reziduală ), precum şi duritatea HB. Această curbă dă, prin<br />

urmare , o privire generală asupra relaţiilor cantitative şi calitative care<br />

Fig. 4.16 Curba de răcire a probei<br />

dilatometrice din figura<br />

4.15 cu indicarea punctelor<br />

critice, a constituenţilor<br />

structurali şi a durităţii HB<br />

[4]<br />

apar la transformarea oţelului încălzit la 1000 0 C, în timpul răcirii cu 4 0 C /<br />

min. Această curbă, precum şi altele 11, dau prin unirea punctelor de egală<br />

semnificaţie, diagrama TTT pentru răcirea continuă a oţelului, reprezentată<br />

în figura 4.17. Proba 1 care a fost călită în apă de la 1000 0 C a prezentat<br />

numai punctul de transformare martensitică la M s =370 0 C. Structura constă<br />

din 100 % martensită aciculară cu o duritate de 500 HB. Şi la proba 2, răcită<br />

în aer suflat, s-a obţinut o structură complet martensitică cu o duritate mai<br />

mică, 414 HB. Probele 3 şi 4 au fost răcite în aer cu viteze diferite. S-a<br />

obţinut o structură bainitică cu conţinuturi diferite de martensită. Duritatea a<br />

scăzut la 367 HB, respectiv 305 HB. Probele 5 ÷ 8 au fost răcite în cuptor cu<br />

viteze diferite. În acest caz s-a separat o cantitate din ce în ce mai mare<br />

de ferită ( 3; 5; 15 respectiv 45 % ) proeutectoidă. Restul de austenită s-a<br />

transformat la 550 0 C în bainită. Cu creşterea conţinutului de ferită, a<br />

scăzut şi duritatea la: 298, 290, 286 şi respectiv 259 HB. Probele 9 ÷ 12 au<br />

fost răcite cu ajutorul unui regulator de temperatură cu program, cu viteze<br />

de răcire de 4; 2; 1,5 respectiv 1 0 C / min. La răcirea cu 4 0 C / min. s-a

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!