Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

172 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENTELOR TERMICE
ză pe dizolvarea parţială a lamelelor de cementită secundară şi obţinerea
unei austenite neomogene în ceea ce priveşte concentraţia în carbon (ca
urmare a unei durate de menţinere mai scurte). În acest caz cementita
globulară se formează direct din austenita neomogenă prin mecanismul
transformării perlitice anormale.
În unele cazuri, de pildă la o dezoxidare insuficientă a oţelului şi în
prezenţa impurităţilor, schimbându-se probabil energia superficială a
limitelor interfazice austenită – ferită şi austenită – cementită, sau la răciri
lente ale oţelurilor hipereutectoide şi a fontelor se formează structura
degenerată, anormală a perlitei, care se caracterizează prin separări relativ
grosolane de cementită în matricea de ferită. Structura anormală, respectiv
perlita granulară se formează cu atât mai uşor cu cât suprarăcirea este mai
mică. Menţinerea îndelungată la temperaturi sub A c1 , când austenitizarea s-a
făcut la temperaturi nu prea înalte, sau încălzirea şi răcirea ciclică în
intervalul de temperatură din apropierea lui A c1 şi în sfârşit deformarea
plastică în procesul transformării perlitice conduc şi ele la formarea aşa
numitei perlite granulare cu particule globulare care se măresc prin
coalescenţă. Această transformare, care nu are loc după mecanismul
lamelar, este cunoscută sub denumirea de transformare perlitică anormală şi
este întâlnită în cazul ciclului termic din figura 8.1C).
Mecanismul formării perlitei globulare în cazul recoacerii cu
încălzire la temperaturi cu puţin peste A c1 se bazează pe faptul că particulele
de cementită, nedizolvate la încălzire în microvolumele de austenită, cu
concentraţie de carbon mai ridicată din cauza omogenizării incomplete,
servesc ca centre de cristalizare pentru cementita separată la răcirea sub A 1
care primeşte în acest caz formă granulară. Dacă încălzirea se face mult mai
sus ca A c1 sau peste A ccem , carburile se dizolvă în austenită, care se
omogenizează şi la răcire se formează perlita lamelară. Temperatura reală
sub A 1 la care are loc transformarea perlitică anormală este foarte
importantă pentru caracteristicile structurii obţinute. Cu cât mai apropiată
este temperatura de transformare de A 1 cu atât mai grosolană şi mai puţin
dură va fi structura globulizată; cu cât va fi mai depărtată, structura va fi mai
fină, cu mai multă perlită lamelară şi mai dură. Răcirea trebuie să fie lentă
ca să se asigure descompunerea austenite în structura perlitico-cementitică
anormală, sferoidizarea şi coagularea carburilor care trebuie să se petreacă
la o temperatură nu cu mult sub A 1 (620 – 680 0 C). În continuare viteza de
răcire este indiferentă. În cazul răcirii izoterme, viteza de răcire poate fi
rapidă până la temperatura palierului izoterm (620 – 680 0 C), menţinerea pe
palier trebuie să fie suficientă pentru terminarea descompunerii austenitei