Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

RECOACEREA DE RECRISTALIZARE 179
plastice. Efectele la scara structurii fine se produc cu intensitate mare la
grade mici de deformare (10 – 20 %), pe când cele microscopice devin
evidente la deformări mai accentuate. Schimbările de structură conduc la
modificarea proprietăţilor: are loc creşterea durităţii, rezistenţei la rupere şi
la curgere şi scăderea alungirii şi a gâtuirii. De exemplu la un oţel cu 0,3%C
deformat cu un grad de ecruisare de 70% are loc o creştere a R m de la 600
MPa la 1000 MPa în timp ce A scade de la 30% la 2%.
Un material ecruisat devine fragil şi pentru a putea fi continuată
deformarea la rece trebuie să se aplice recoacerea de recristalizare. Dacă de
exemplu unui produs i se cere să fie deformat cu un grad de deformare de
60%, iar materialul din care este confecţionat se fisurează la grade de
deformare mai mari de 20%, vor trebui executate două recoaceri de
recristalizare intermediare în procesul fabricaţiei.
Proprietăţile mecanice prezintă o importantă anizotropie, având
valori maxime pe direcţia deformării principale şi minime pe direcţia
transversală. La grade mari de deformare se produce şi texturarea
materialului (orientarea preferenţială a planelor şi direcţiilor cristalografice
– textură de laminare la rece, textură de trefilare).
În urma ecruisării
creşte starea de tensiuni, prin
aceasta scăzând rapid
rezistenţa la coroziune. În
tehnică se utilizează creşterea
limitei la curgere şi a
rezistenţei la rupere la
tracţiune, datorită ecruisării la
tablele şi benzile laminate la
rece, precum şi la sârmele
trase.
Materialul deformat
plastic la rece are un potenţial
energetic mai ridicat decât
cea corespunzătoare materialului
nedeformat. Astfel, va
exista o tendinţă a materialului
ecruisat de a se
reîntoarce la starea nedeformată.
La temperaturi scăzu-
Fig. 9.2 Influenţa temperaturii asupra
modificării proprietăţilor fizice,
mecanice şi structurale [1]