Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

REVENIREA 269
(fig.12.5), iar în ferită se produce o recristalizare specifică ce duce la
formarea unor grăunţi mici echiaxiali.
Mecanismul de coalescenţă constă în deplasarea (migrarea) ato-
Fig. 12.5 Dependenţa dimensiunilor
carburilor de fier, dintr-un
oţel carbon, de temperatura
de revenire;
m xa – de-a lungul axei x
m yb – de-a lungul axei y
m zc – de-a lungul axei z
[5]
milor de carbon prin difuzie (prin intermediul soluţiei solide ) începând de
la carburile mici spre carburile mai groase. Carburile fine, instabile din
punct de vedere termodinamic, se dizolvă în soluţia solidă determinând
astfel diferenţa de concentraţie în soluţia solidă. În locurile unde a avut loc
dizolvarea, concentraţia de carbon este mai mare decât în locurile unde
aceasta nu a avut loc. Datorită gradientului de concentraţie atomii se
deplasează prin difuzie spre locurile mai sărace în carbon. Astfel, se
îmbogăţeşte în carbon soluţia solidă în apropierea carburilor grosolane,
contribuind la creşterea în continuare a lor. Duritatea se reduce sensibil.
Pentru oţelurile slab aliate şi nealiate, acest proces se intensifică cu creşterea
temperaturii până la A c1 . La oţelurile cu conţinuturi mari în elementele de
aliere se formează, la temperaturi de 500…550 0 C, carburi speciale.
Separarea acestor carburi este legată de o nouă creştere a durităţii, acest
fenomen numindu-se călire secundară sau durificare secundară. Dacă se
depăşeşte temperatura de aproximativ 550 0 C, carburile speciale se
aglomerează şi are loc o scădere accentuată a durităţii.
Structura care se formează este sorbita de revenire. La temperaturi în
apropierea punctului A c1 se formează perlita, carburile din troostita, sorbita
şi perlita de revenire având o formă globulară.
Elementele de aliere din oţeluri influenţează transformările care au
loc la revenire, în special în stadiile unde are loc difuzia. În primul stadiu