03.12.2015 Views

Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

Înţelegerea principiilor ce stau la baza regimurilor termice aplicate oţelurilor carbon şi slab aliate serveşte, de cele mai multe ori, la formarea unei imagini corecte şi de ansamblu asupra aplicării tratamentelor termice asupra altor aliaje metalice.

Înţelegerea principiilor ce stau la baza regimurilor termice aplicate oţelurilor carbon şi slab aliate serveşte, de cele mai multe ori, la formarea unei imagini corecte şi de ansamblu asupra aplicării tratamentelor termice asupra altor aliaje metalice.

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

136 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENTELOR TERMICE<br />

creştere a limitei de elasticitate şi a rezistenţei feritei. Importanţa acestei<br />

creşteri de caracteristici este în funcţie de natura, cantitatea, mărimea şi<br />

repartiţia precipitatelor. Ea este însoţită din păcate de o scădere mai mult sau<br />

mai puţin vizibilă a proprietăţilor de rezilienţă.<br />

Asupra bazelor fizice <strong>ale</strong> acestui fenomen de durificare intervine<br />

teoria dislocaţiilor. Dintre obstacolele susceptibile a se opune deplasării<br />

dislocaţiilor şi a durifica metalul fac parte atomii din soluţia solidă şi<br />

precipitatele susceptibile a se forma plecând de la elementele din soluţia<br />

solidă suprasaturată. Această precipitare se efectuează în trei stadii: primul<br />

este atunci când apare fenomenul de preprecipitare caracterizat prin<br />

gruparea atomilor în “ zonele Guinier Preston ”, al doilea, când are loc<br />

formarea de precipitate coerente în care există o anumită continuitate cu<br />

liniile atomilor şi planele reticulare <strong>ale</strong> matricei, şi al treilea , când reţelele<br />

cristaline sunt suficient de apropiate. În cazul particulelor de carburi, nitruri<br />

sau carbonitruri de V, Nb sau Ti, contribuţia lor la creşterea limitei de<br />

elasticitate a feritei depinde de fracţia volumică şi de mărimea particulelor<br />

conform relaţiei ASHBY – OROWAN:<br />

σ<br />

D<br />

5 ,9 <br />

x<br />

f<br />

1 /<br />

2<br />

x<br />

ln<br />

5 10<br />

(5.1)<br />

4<br />

în care: f este fracţia volumică a particulelor; x- diametrul mediu de<br />

intersecţie planară al particulelor (x = 0,89165 · d, în m) ;<br />

d - diametrul particulelor, în m.<br />

În practică, precipitatele mai interesante din punctul de vedere al<br />

posibilităţilor de durificare sunt precipitatele coerente de carbonitruri de V,<br />

Nb sau Ti formate în ferită, în timp ce aceleaşi precipitate, neaflate total în<br />

soluţie sau formate în austenită înainte de transformarea ei în ferită, nu au<br />

aproape nici un efect de durificare.<br />

5. 3 Cementita<br />

Cementita conţine 6,67%C şi este compusul chimic al carbonului cu<br />

fierul având formula Fe 3 C, numită şi carbură de fier .<br />

Cementita are reţea ortorombică, nu prezintă transformări alotropice,<br />

este cel mai dur constituent al aliajelor Fe-C (peste 800 HV), nu este

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!