Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

136 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENTELOR TERMICE
creştere a limitei de elasticitate şi a rezistenţei feritei. Importanţa acestei
creşteri de caracteristici este în funcţie de natura, cantitatea, mărimea şi
repartiţia precipitatelor. Ea este însoţită din păcate de o scădere mai mult sau
mai puţin vizibilă a proprietăţilor de rezilienţă.
Asupra bazelor fizice ale acestui fenomen de durificare intervine
teoria dislocaţiilor. Dintre obstacolele susceptibile a se opune deplasării
dislocaţiilor şi a durifica metalul fac parte atomii din soluţia solidă şi
precipitatele susceptibile a se forma plecând de la elementele din soluţia
solidă suprasaturată. Această precipitare se efectuează în trei stadii: primul
este atunci când apare fenomenul de preprecipitare caracterizat prin
gruparea atomilor în “ zonele Guinier Preston ”, al doilea, când are loc
formarea de precipitate coerente în care există o anumită continuitate cu
liniile atomilor şi planele reticulare ale matricei, şi al treilea , când reţelele
cristaline sunt suficient de apropiate. În cazul particulelor de carburi, nitruri
sau carbonitruri de V, Nb sau Ti, contribuţia lor la creşterea limitei de
elasticitate a feritei depinde de fracţia volumică şi de mărimea particulelor
conform relaţiei ASHBY – OROWAN:
σ
D
5 ,9
x
f
1 /
2
x
ln
5 10
(5.1)
4
în care: f este fracţia volumică a particulelor; x- diametrul mediu de
intersecţie planară al particulelor (x = 0,89165 · d, în m) ;
d - diametrul particulelor, în m.
În practică, precipitatele mai interesante din punctul de vedere al
posibilităţilor de durificare sunt precipitatele coerente de carbonitruri de V,
Nb sau Ti formate în ferită, în timp ce aceleaşi precipitate, neaflate total în
soluţie sau formate în austenită înainte de transformarea ei în ferită, nu au
aproape nici un efect de durificare.
5. 3 Cementita
Cementita conţine 6,67%C şi este compusul chimic al carbonului cu
fierul având formula Fe 3 C, numită şi carbură de fier .
Cementita are reţea ortorombică, nu prezintă transformări alotropice,
este cel mai dur constituent al aliajelor Fe-C (peste 800 HV), nu este