Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

212 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENTELOR TERMICE
contact direct cu suprafaţa caldă fierbe intens în jurul piesei, cu degajare de
bule, coeficientul de transmitere a căldurii este ridicat, iar viteza de răcire
Fig.11.4 Stadiile răcirii într-un mediu vaporizabil [12]
atinge valoarea maximă. Etapa a treia, de convecţie, începe când
temperatura piesei ajunge sub temperatura de fierbere a lichidului; fierberea
încetează, schimbul de căldură are loc prin convecţie, coeficientul de
transfer a căldurii scade din nou, iar răcirea are loc cu viteză mică. Cu toate
că începutul răcirii debutează cu viteză mică de răcire din cauza perioadei de
calefacţie, totuşi viteza medie de răcire este foarte mare datorită transferului
foarte intens de căldură din perioada de fierbere şi a duratei scurte de
manifestare a calefacţiei. La mediile din această categorie, capacitatea de
răcire poate fi ridicată mult prin intensificarea mişcării relative dintre mediu
şi piesă (tab. 11.1), care dacă este puternică reduce durata perioadei de
calefacţie prin destabilizarea mai rapidă a cămăşii de vapori din jurul piesei.
Apa răceşte rapid în domeniul temperaturilor 650 – 550 0 C (avantaj),
în schimb răceşte tot rapid şi în intervalul M S – M F ( dezavantaj ). Variaţia
temperaturii apei influenţează numai asupra vitezei de răcire în intervalul
650 – 550 0 C şi mai puţin în domeniul 300 – 200 0 C. Apa caldă, la 50 – 60 0
C, răceşte în intervalul 650 – 550 0 C la fel ca uleiul, în schimb în intervalul
300 – 200 0 C viteza de răcire nu scade. Asupra capacităţii de răcire a apei
influenţează, de asemenea, prezenţa diferitelor adaosuri solubile sau
insolubile în apă. Prezenţa în apă doar a unor cantităţi mici de săruri solubile
schimbă substanţial capacitatea ei de călire. Apa distilată sau de ploaie ră-