Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

REVENIREA 281
Fig. 12.14 Variaţia durităţii cu temperatura şi durata de revenire la un
oţel de îmbunătăţire şi deducerea regimurilor izosclere [5]
Tabelul 12.5 Regimurile izosclere pentru obţinerea parametrului
de revenire cu valoarea 14000
T rev , °K ( 0 C) 750 (477) 800 (527) 850 (577)
rev , h 4,6 0,30 0,03
se desfăşoară în cursul încălzirii şi menţinerii, de aceea se preferă răcirea
cea mai comodă şi mai economică, în aer liniştit, cu unele excepţii legate de
răcire care se vor prezenta la fenomenul de fragilitate.
12.5 Fragilitatea la revenire
După revenire se recomandă să se facă, în general, o răcire lentă
împreună cu cuptorul sau, mai frecvent, în aer liniştit pentru a micşora
tensiunile remanente. În practică se constată că la unele oţeluri, în anumite
intervale de temperatură, după o răcire lentă apare o scădere marcantă a
tenacităţii şi în special a rezilienţei (fig.12.15). Această scădere a rezilienţei
şi chiar a altor caracteristici de tenacitate şi plasticitate conduce la
fragilizarea oţelului, iar fenomenul poartă numele de fragilitate la revenire.
Există două tipuri de fragilităţi la revenire: fragilitate ireversibilă sau