Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

METODE DE STUDIU A TRANSFORMĂRILOR STRUCTURALE 25
2. 2 Analiza metalografică
Studiul structurii care determină proprietăţile produselor, se poate
face la diferite măriri ( fig. 2.1). Pe baza acestor măriri se vorbeşte de
structură macroscopică (măriri până la 30-50 ori), de structură microscopică
(măriri de la 100 la câteva zeci de mii de ori) şi de structură reticulară
(atomică), (măriri mai mari de 500000 ori). În mod obişnuit studiul
microstructurii se face cu microscopul optic, microscopul electronic cu
baleiaj şi cu microscopul electronic cu transmisie.
Fig. 2.1 Scara analizelor metalografice [1]
Structura macroscopică ne arată că metalele sunt alcătuite dintr-un
mare număr de grăunţi (cristale) şi permite: examinarea suprafeţelor de
rupere, a suprafeţelor formate prin: solidificare, depunere electrochimică,
condensare etc. sau a celor pregătite special prin polizare şi şlefuire, iar apoi
atacate cu un reactiv chimic. Astfel se pot face aprecieri asupra: prelucrării
prealabile (elaborare, turnare, solidificare, prelucrări plastice, tratamente
termice etc.), neomogenităţilor, defectelor, modului de rupere.
Microscopul metalografic utilizat în metalurgie este un microscop
optic care funcţionează pe baza reflexiei luminii (fig.2.2). Părţile principale
ale acestui microscop sunt: măsuţa pe care se aşează proba de studiat şi care
permite mişcarea ei, dispozitivul de iluminare, dispozitivul de observare
constituit dintr-un obiectiv, un ocular şi/sau ecran (pentru proiectarea
imaginii). Obiectivele sunt caracterizate prin puterea de mărire, distanţa
focală, apertura şi puterea de separare.
Puterea de mărire M, variază de la 5 la 100 .