Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

E n erg ia d e ru p tu ra la 2 0 °C (C h arp y -V)
REVENIREA 283
Prezenţa cementitei, în cazul oţelurilor cu conţinut mediu de carbon,
între şipcile de martensită, provoacă o creştere a fragilităţii. Prezenţa a
0,0061Ca poate să reducă fragilitatea ireversibilă ca urmare a favorizării
formării unor precipitate de sulfură de mangan sub formă sferică.
Observaţiile practice au arătat că prin scăderea conţinutului de fosfor
sub 0,01 % concomitent cu scăderea manganului la 0,12 – 0,15 % se
atenuează vizibil fragilitatea (fig.12.16). În figura 12.17 se arată efectul sul-
Fig. 12.16 Variaţia rezilienţei în
funcţie de temperatura de
revenire, pentru un oţel cu
0,3%C, 3,5% Ni, 1,7%Cr,
austenitizat la 850°C [6]
fului as
Tem p eratu ra d e reven ire, °C
fului şi a temperaturii de austenitizare la călire asupra rezilienţei.
Fragilitatea reversibilă este caracteristică oţelurilor de îmbunătăţire.
Rolul hotărâtor în apariţia acestei fragilităţi îl are durata lungă de menţinere
în intervalul de fragilitate şi răcirea lentă până la temperatura ambiantă.
Fragilitatea reversibilă se produce chiar şi atunci când oţelul nu a fost în
prealabil călit, ci numai normalizat ( de exemplu la detensionarea după
sudare sau după îndreptare dacă temperatura de lucru este în domeniul de
fragilitate, iar oţelul are tendinţa spre acest fenomen ). Tendinţa către
fragilitatea de revenire se întâlneşte la oţelurile slab aliate cu: Mn, Cr – Mn,
Mn – Si, Cr – Mn – Si, Cr – Ni deoarece elementele Ni, Cr, Mn contribuie
la intensificarea segregaţiei impurităţilor din oţel. Pentru înlăturarea
fragilităţii se recomandă răcirea rapidă în apă sau ulei de la temperatura de
revenire sau alierea oţelurilor sensibile la fragilitate cu molibden (0,2 – 0,6
%) sau cu wolfram ( 1,0 – 1,5 % ). Prezenţa Mo în soluţia solidă de ferită
reduce tendinţa P de a segrega, reţinându-l în interiorul grăunţilor, iar dacă P