Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

REVENIREA 271
Fe 3 C ( Fe, Mo ) 3 C ( Mo, Fe ) 2 C Mo 2 C (12.3)
Matrice ( Fe, Cr ) 3 C Cr 7 C 3 Cr 23 C 6 (12.4)
La temperaturi în jur de 500 0 C este posibilă, în oţelurile bogat
aliate, şi o precipitare fin dispersă de carburi complexe direct din faza .
Aceste precipitate, posibil coerente, determină o creştere a durităţii
oţelurilor (durificare prin precipitare). Aceste transformări care au loc la
oţelurile aliate pot fi considerate ca al cincilea stadiu de revenire.
Creşterea durităţii datorită transformării austenitei reziduale în
martensită la răcirea ulterioară şi a fenomenului de precipitare a carburilor
este caracteristică oţelurilor bogat aliate. Aceste fenomene sunt cunoscute
sub denumirea de durificare secundară (fig. 12.6).
Fig. 12.6 Influenţa siliciului (a) , molibdenului şi cromului (b,c), asupra revenirii [4]
12.3 Evoluţia proprietăţilor mecanice
Un otel în stare revenită este format, aşa cum s-a arătat, din
precipitate (carburi) dure şi puţin deformabile, dispersate într-o matrice
relativ ductilă. Precipitatele pot fi caracterizate prin compoziţia chimică,
cantitatea (fracţia volumică), dimensiunea şi modul de repartizare a lor
(şiruri, aglomerări, reţea, etc.)
Matricea se poate caracteriza prin compoziţia sa, dimensiunea
monocristalelor, densitatea de dislocaţii, ş.a.
Caracteristicile mecanice evoluează şi ele, în timpul revenirii, de la
starea iniţială călită, la cea de echilibru ( cu duritatea minimă).