Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

REVENIREA 285
(menţinerea fiind dependentă de grosimea piesei) şi se răcesc lent în aer ( tot
din cauza grosimii mari ). Fenomenul se produce cu intensitate maximă
după revenire în intervalul 500 – 550 0 C. În cazul pieselor subţiri sau de
mici dimensiuni, se recomandă reveniri izosclere cu temperaturi mai înalte (
peste 600 0 C ) şi durate scurte de menţinere, asociate cu răciri rapide. După
răcirea rapidă este indicat să se aplice o detensionare la 400 – 450 0 C cu
răcire in aer. O măsură care dă rezultate bune o constituie răcirea pieselor
mai subţiri dar de configuraţie complicată în băi de săruri la 300 0 C,
produsele mai mari se recomandă să fie răcite în trepte.
Fragilitatea la temperaturi înalte are un caracter reversibil. O
fragilitate datorată unei răciri lente de la 500 – 650 0 C poate fi evitată prin
efectuarea unei noi reveniri urmată de o răcire rapidă.
Fragilitatea reversibilă se caracterizează printr-o scădere a
rezilienţei, o creştere importantă a temperaturii de tranziţie ductil-fragil şi
prin ruperi intergranulare, ca urmare a segregaţiilor elementelor P, As, Sb,
Sn, la marginea grăunţilor iniţiali de austenită. În urma răcirii lente de la
revenire are loc şi fenomenul de precipitare a Fe 3 C(N) la marginea
grăunţilor.
Răcirea rapidă face ca aceste particule să rămână în soluţia solidă.
Unii cercetători explică fragilitatea prin difuzia atomilor anumitor elemente
de aliere spre marginea grăunţilor îmbogăţind aceste margini fără formare
de faze cu dispersie slabă ( carburi, fosfuri, etc. ).
Conform acestor date o acţiune importantă este exercitată de zonele
periferice îmbogăţite în fosfor care conduc la intensificarea fragilităţii.
Oţelurile susceptibile la fragilitate de revenire nu trebuie să fie
folosite pentru fabricarea pieselor care lucrează la temperaturi de 500-
600 0 C.
12. 6 Previziunea prin calcul a durităţii după călire şi
revenire
Acumularea sub diferite forme a datelor experimentale referitoare la
călibilitatea oţelurilor a permis elaborarea de programe de calcul pentru a
prevedea proprietăţile mecanice după călire şi revenire. În acest scop se pot
folosi diagramele TTT la răcire continuă, curbele HV(Δτ) sau curbele
JOMINY.