Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

RECOACEREA DE RECRISTALIZARE 181
Recristalizarea reprezintă procesul prin care se realizează înlocuirea
structurii deformate plastic la rece, printr-o serie de grăunţi noi nedeformaţi.
În această fază apar, deci, primele centre de recristalizare situate de obicei în
locurile puternic deformate ale reţelei (fig. 9.4). Din aceste centre se
dezvoltă, pe urmă, noi grăunţi cu reţeaua regulată şi echilibrată.
Temperatura minimă la care grăunţii deformaţi plastic la rece încep să fie
înlocuiţi de grăunţii noi mai poartă şi denumirea de prag de recristalizare
(T pr ) şi poate fi determinată după formula:
T pr = T top (9.1)
în care: este un coeficient de proporţionalitate, cuprins între 0,35
şi 0,55 ;
T top – temperatura de topire,° K.
Cinetica recristalizării
poate fi urmărită pe curbele
timp – temperatură – recristalizare
TTR (fig. 9.5).
Recristalizarea se pune
uşor în evidenţă prin metode
metalografice şi are drept efect
o scădere a durităţii şi
rezistenţei şi o creştere a
plasticităţii.
Densitatea de dislocaţii
scade considerabil prin
recristalizare şi toate efectele
ecruisării sunt eliminate.
Forţa motrice a transformării,
atât la restaurare cât şi Fig. 9.4 Reprezentarea schematică a
recristalizării primare: a) încela
recristalizare este energia
putul recristalizării; b) şi c) conînmagazinată
prin deformare
tinuarea recristalizării; d) strucplastică
la rece.
tu ra finală recristalizată [3]
Încălzirea materialului
format din noii grăunţi, din care a fost eliminat efectul deformării, la
temperaturi mai mari decât cea necesară recristalizării determină o creştere
progresivă a dimensiunii acestora. Această creştere prin care se