Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

METODE DE STUDIU A TRANSFORMĂRILOR STRUCTURALE 41
Fig. 2.22 Schema de principiu
a unui dilatometru
diferenţial [1]
(Δ l ep - Δ l et ) 10 3
Fig. 2.23 Curbă obţinută
cu dilatometrul
diferenţial [1]
încălzire şi răcire să fie limitate la maximum 300°C/h.
Dilatometria diferenţială este o metodă foarte sensibilă şi este bine
adaptată cazului particular al studiului transformărilor marcate de o
amplitudine scăzută a variaţiilor de lungime, în condiţiile în care variaţiile
de temperatură nu sunt prea rapide deoarece, după principiul acestui aparat,
este necesar, pentru ca analiza să fie corectă, ca epruveta şi proba martor să
fie în toate momentele la aceeaşi temperatură , ceea ce nu este posibil decât
dacă temperatura variază suficient de lent. Ea convine foarte bine în special
pentru determinarea temperaturilor de transformare la încălzirea oţelurilor,
deoarece este necesar să se lucreze cu o viteză de încălzire suficient de
scăzută, de exemplu 300 0 C/h, 150 0 C/h sau 60 0 C / h. Ca exemplu concret,
în figura 2.24 a) sunt reprezentate curbele dilatometrice înregistrate la
încălzirea fierului pur şi a câtorva oţeluri cu procente diferite de carbon. Se
poate observa pe această figură, că temperatura începutului transformării,
temperatura A C1 , pentru toate oţelurile carbon, este în jurul valorii de 27 0 C.
Figura 2.24 b) se referă la oţeluri având un conţinut de carbon de 0,1 % şi
diferite procente de crom şi nichel: se observă că în special cromul ridică