Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

TRANSFORMĂRI STRUCTURALE LA RĂCIRE 77
La curbele prezentate în figura 4. 5 şi figura 4. 6 apar punctele A 1 ,
A 3 , M s şi M f . Aceste puncte nu fac parte intrinsecă din aceste curbe,
deoarece transformările la care corespund nu sunt în realitate transformări
izoterme. Cu toate acestea, ele îşi găsesc locul pe o diagramă TTT izotermă,
întrucât ele definesc cadrul diagramei. Într-adevăr, în diagrama t = f ( )
curba TTT propriu-zisă este cuprinsă între două linii orizontale mărginite în
partea de jos de domeniul martensitic (M s – M f ), respectiv în partea de sus,
de domeniul de echilibru a austenitei ( A 1 – A 3 ).
Pentru oţelurile hipoeutectoide curba TTT este limitată superior de
temperaturile A 1 şi A 3 , curba de început a transformării fiind asimptotică la
izoterma corespunzătoare punctului A 3 .
La oţelurile hipereutectoide transformările încep prin formarea
( separarea ) carburilor, după care urmează transformarea perlitică. Trasarea
liniei care marchează începutul formării carburilor este, în general, destul de
delicată, în special dacă austenitizarea a fost efectuată la o temperatură
inferioară lui A cem , temperatură sub care carburile nu sunt complet dizolvate
în austenită. Dacă austenitizarea a fost făcută la o temperatură superioară lui
A cem , linia de început a formării carburilor este asimptotică la orizontala
corespunzând temperaturii A cem . Liniile care marchează începutul şi sfârşitul
transformării perlitice sunt amândouă asimptotice la orizontalele
corespunzând temperaturii A 1 . În domeniul temperaturilor joase, curba TTT
este limitată de domeniul transformării martensitice.
Determinarea experimentală a diagramelor TTT izoterme se face, în
cele mai multe cazuri, prin metoda dilatometrică (fig. 4.4). Se poate utiliza
şi metoda magnetică. În aceste diagrame sunt indicate durităţile şi domeniile
de transformare notate cu F, K, P, B ( I ) şi M (F = ferită, K = carburi, P =
perlită, B = bainită, I = structuri intermediare, M = martensită ). Legătura
dintre diagramele TTT şi temperaturile de echilibru este stabilită prin
marcarea temperaturilor A c1 , A c3 , A cem . Aceste temperaturi au fost
determinate prin metoda dilatometrică, viteza de încălzire fiind de 3 0 C/min.
Transformarea martensitică este marcată de M s , M 50 şi M 90 (fig. 4.4).
Factorii ce influenţează diagramele TTT. Asupra formei şi
poziţiei curbelor TTT influenţează mulţi factori. Dintre aceştia, fără a intra
în amănunte, vor fi examinaţi pe scurt trei factori esenţiali: compoziţia
chimică, condiţiile de austenitizare şi segregaţiile.
Compoziţia chimică. Aproape toate elementele de aliere măresc
timpul de incubaţie şi încetinesc procesul de transformare. Acţiunea
diferitelor elemente de aliere este, totuşi, diferită. În figura 4. 7 se arată o
diagramă TTT cu totul generală, în care fiecare zonă a transformării se