Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

270 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENTELOR TERMICE
influenţa elementelor de aliere este slabă, în schimb în stadiul al II-lea
această influenţă este mai mare.
Siliciul şi elementele de aliere care formează carburi ( Cr, V, Ti, Mo,
W, ş.a. ) încetinesc stadiul de descompunere a martensitei, menţinând starea
de soluţie solidă suprasaturată până la temperaturi mai înalte. Acţiunile
nichelului şi a manganului sunt mai slabe.
Toate elementele de aliere încetinesc descompunerea austenitei
reziduale şi măresc temperatura de transformare. Efectele cele mai mari le
au manganul, cromul şi siliciul. La oţelurile aliate care au în diagrama TTT
două domenii distincte de transformare ( perlitic şi bainitic ) şi la revenire se
vor observa două domenii de transformare.
Pentru a se forma bainita trebuie să menţinem produsul un anumit
timp la o temperatură constantă pe când martensita se va forma în timpul
răcirii de la temperatura de revenire. La oţelurile rapide şi la oţelurile înalt
aliate cu crom, pentru scule de prelucrare la cald, transformarea austenitei
reziduale are loc la 400…600 °C , având ca urmare o creştere a durităţii.
Transformarea austenitei reziduale în martensită, la răcire ulterioară
de la aceste temperaturi ridicate, este determinată de sărăcirea austenitei
reziduale în carbon şi în elemente de aliere la revenire şi, ca urmare, are loc
ridicarea temperaturii punctului M s al austenitei reziduale.
Elementele de aliere influenţează foarte mult asupra fenomenelor de
coalescenţă a carburilor. Vanadiul, molibdenul, wolframul , cromul şi
siliciul frânează coalescenţa. Din această cauză oţelurile aliate cu aceste
elemente de aliere au după revenire o dispersie mult mai mare a carburilor.
Nichelul şi cobaltul nu influenţează practic coalescenţa. La temperaturi mai
mari de 400…450 °C are loc un proces de redistribuire, prin difuzie, a
elementelor de aliere între ferită şi cementită. Elementele care formează
carburi ( Mo, W, Cr ) difuzează din ferită în cementită, iar cele care nu
formează carburi (Ni, Co, Si ) din cementită în ferită.
Deci, la oţelurile aliate apare un stadiu suplimentar în timpul căruia
au loc transformări în faza de carburi, în sensul că, după ce se precipită
carbura de fier ( Fe 3 C ), aceasta începe să dizolve unele elemente de aliere
(Mn, Cr, Mo, ş.a. ), devenind cementită aliată, iar prin creşterea temperaturii
de revenire se transformă treptat în carbură aliată. În cele mai multe cazuri şi
carburile aliate se transformă treptat în alte carburi aliate, mai stabile. Aşa
de exemplu, în oţelurile aliate cu crom şi molibden pot avea loc
transformările succesive:
Fe 3 C ( Fe, Cr ) 3 C ( Cr, Fe ) 4 C Cr 4 C Cr 7 C 3 (12.2)