Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice
Înţelegerea principiilor ce stau la baza regimurilor termice aplicate oţelurilor carbon şi slab aliate serveşte, de cele mai multe ori, la formarea unei imagini corecte şi de ansamblu asupra aplicării tratamentelor termice asupra altor aliaje metalice.
Înţelegerea principiilor ce stau la baza regimurilor termice aplicate oţelurilor carbon şi slab aliate serveşte, de cele mai multe ori, la formarea unei imagini corecte şi de ansamblu asupra aplicării tratamentelor termice asupra altor aliaje metalice.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
REVENIREA 277<br />
Revenirea joasă este cuprinsă între 100 şi 250 0 C. În urma acestei<br />
reveniri duritatea scade cu 1…3 unităţi HRC. Revenirea joasă se aplică<br />
pieselor şi sculelor din oţeluri cu conţinut ridicat de carbon în scopul<br />
păstrării durităţii ridicate, avantajoasă pentru rezistenţa la compresiune,<br />
încovoiere şi uzare. Ca produse tipice supuse călirii şi revenirii joase<br />
menţionăm: piese de uzare carburate sau carbonitrurate şi călite, piese de<br />
uzare călite superficial, scule aşchietoare şi de tăiere la rece din oţeluri<br />
carbon (OSC-uri ) şi slab aliate, scule de măsurare şi verificare, ş.a.<br />
Revenirea medie efectuată între 300 şi 450 0 C se aplică pieselor cu<br />
rezistenţă la uzare medie (de exemplu pentru maşini agricole) şi a<br />
componentelor elastice ( arcuri, discuri elastice, segmenţi de reglare a<br />
uleiului, bucşe elastice pentru dispozitive de strângere, ş.a. ).<br />
Revenirea înaltă, în intervalul 450…650 0 C se aplică la numeroase<br />
piese de răspundere (organe de maşini în mişcare) care trebuie să<br />
întrunească atât caracteristici de rezistenţă statică şi la oboseală cât şi<br />
caracteristici de plasticitate şi tenacitate ridicate ( osii, axe, arbori drepţi şi<br />
cotiţi, roţi dinţate, fuzete, biele, etc. ).<br />
Călirea urmată de revenire înaltă poartă denumirea de îmbunătăţire.<br />
Îmbunătăţirea este un tratament aplicat, în general, oţelurilor de construcţie<br />
cu un conţinut mediu de carbon (0,3 – 0,5 %C) care asigură proprietăţi<br />
specifice. În urma îmbunătăţirii cresc foarte mult proprietăţile la solicitări<br />
dinamice (rezilienţa).<br />
Îmbunătăţirea poate fi atât un tratament final cât şi unul primar. Se<br />
foloseşte ca tratament final, înainte de prelucrările mecanice, în cazurile<br />
când piesele de formă complicată trebuie să aibă o rezilienţă ridicată şi după<br />
prelucrările mecanice, în cazurile când nu se poate aplica călirea din cauza<br />
deformaţiilor posibile şi a pericolului apariţiei fisurilor. Ca tratament termic<br />
primar se utilizează înaintea unor tratamente de suprafaţă (călirea<br />
superficială, nitrurarea).<br />
În anumite cazuri acest tratament se utilizează şi pentru<br />
îmbunătăţirea prelucrabilităţii oţelurilor hipoeutectoide preponderent<br />
feritice. Astfel dacă dorim să efectuăm deformarea la rece a unui oţel,<br />
călirea urmată de o revenire la 680-700 °C este benefică, iar dacă dorim să<br />
prelucrăm prin aşchiere un oţel de cementare, călire+ revenire la 550-590 °C<br />
asigură o bună prelucrabilitate. După revenire structurile au un caracter<br />
globular. Formarea structurilor globulare este favorabilă anumitor<br />
proprietăţi mecanice. Făcând o comparaţie între un oţel cu structură<br />
lamelară şi un oţel cu structură globulară se observă că duritatea, rezistenţa<br />
la rupere şi alungirea sunt aproximativ eg<strong>ale</strong> pentru cele două oţeluri în
Change language