Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

124 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENTELOR TERMICE
Fig. 4.52 Microstructura bainitei. a) bainită superioară 5000;
b) bainită inferioară şi austenită reziduală 500;
c) idem 10 000 [5].
Cinetica transformării bainitice diferă de cinetica transformării
perlitice şi martensitice dar are şi unele caracteristici comune cu acestea. Ca
şi la formarea perlitei şi la bainită apare mai întâi o perioadă de incubaţie,
iar viteza maximă de transformare este atinsă în momentul când apare o
cantitate de 20% bainită. Existenţa perioadei de incubaţie arată că
transformarea este precedată de fenomene de difuzie a carbonului. Existenţa
maximului vitezei de transformare, corespunzător minimului perioadei de
incubaţie se explică prin influenţa simultană a energiilor libere ale austenitei
şi bainitei (∆F) şi asupra coeficientului de difuzie a carbonului D γ C , care
reglează viteza de desfăşurare a acesteia. La temperaturi de suprarăcire
situate în partea superioară a intervalului intermediar predomină influenţa
F, transformarea accentuându-se până la o valoare maximă
corespunzătoare unei valori minime a perioadei de incubaţie. La temperaturi
mai joase, devine predominantă influenţa exercitată de micşorarea
coeficientului de difuziune al carbonului D γ
C
care încetineşte viteza de
Fig. 4.53 Variaţia cineticii transformării
bainitice în funcţie de variaţia
energiei libere şi a valorii
coeficientului de difuziune a
carbonului în austenită.[2]