Bazele Teoretice ale Tratamentelor Termice

202 BAZELE TEORETICE ALE TRATAMENRELOR TERMICE
Recoaceri de detensionare la temperaturi sub 400 0 C nu sunt
indicate, deoarece la aceste temperaturi limita de curgere este încă ridicată
pentru majoritatea oţelurilor. Temperatura de detensionare trebuie să fie
întotdeauna deasupra temperaturii maxime de folosire a produselor.
Cu cât este mai mică valoarea tensiunilor remanente admise într-un
produs, cu atât se recomandă ca temperatura să fie mai mare pentru a avea o
durată de menţinere optimă.
Durata de menţinere este de 1…3 ore. Durata de egalizare termică
se alege în funcţie de dimensiunea caracteristică a produsului ( m = 2g; g –
grosimea maximă de perete a piesei, mm).
În general, detensionarea este rapidă şi practic proporţională cu
nivelul tensiunilor iniţiale, la începutul perioadei de menţinere (1…2 ore),
după care viteza de eliminare a tensiunilor interne scade rapid.
Dacă este necesar să se coboare temperatura de detensionare, durata
se prelungeşte în aşa fel încât parametrul de detensionare P d definit prin
relaţia: P d = T(20+lg m ) să aibă valoarea de cca. 16 000. Temperatura T se
exprimă în °K, iar m în ore. Durata are influenţă logaritmică asupra
parametrului recoacerii de detensionare (P d ) care la rândul lui depinde de
gradul de detensionare. După ce s-a produs egalizarea termică în toată masa
nu sunt necesare menţineri cu durate mai mari de 2…3 ore, deoarece după
acest timp nu se mai produce o micşorare sensibilă a tensiunilor.
În figura 10.16 se arată relaţia între parametrul de detensionare şi
Fig. 10.16. Tensiuni remanente după detensionare la oţeluri
microaliate cu granulaţie fină în funcţie de
parametrul Hollomon [7]