Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

8. Cultură, recreere, teatre
9. Servicii economice
10. TOTAL Administraţie
Publică centrală
11. Total Administraţie Publică
exclusiv apărare
Organe locale ale
Administraţiei Publice
1. Educaţie
2. Sănătate
3. Bunăstare socială
4. Planificare la nivelul
comunităţii
5. Cultură, recreere
6. Total Administraţie Publică
locală
-
-2,2
-1,3
-1,3
-4,1
-3,8
-
-
-4,9
-4,1
-
1,6
-2,2
-2,2
-6,1
-3,4
-
-
-3
-4,9
-
3,5
-2,1
-3
0,5
-1,4
-2
0
1,1
-0,8
-
1,1
1,1
1,9
-3,7
-2,2
-1
-9,7
-1,8
-2,6
-8,8
3,7
0,8
1,2
-0,5
-0,2
0,5
-
-1,2
-0,2
Din datele prezentate se poate observa cu uşurinţă că productivitatea
muncii a înregistrat valori negative cu câteva excepţii: bunăstare socială, servicii
economice. Alte domenii ca educaţia şi cultura au avut evoluţii oscilante. Domeniul
„justiţie şi poliţie” a înregistrat rezultate mai slabe în anii 1960-1970, respectiv
rezultate mai bune în perioada 1980-1990, deşi productivitatea muncii rămâne
negativă.
Cu toate acestea, măsurile performanţei nu sunt folosite pentru a lua
decizii referitoare la nivelul de resurse pe care un program sau o organizaţie le
primesc. În sectorul public, deciziile de alocare a resurselor continuă să fie influenţate
în cea mai mare parte de practicile bugetare tradiţionale.
Lecţia 4.4. Reforma “Next steps” (“paşii următori”) în administraţia publică
britanică
Guvernul britanic a întreprins, începând cu anul 1988, o reformă a
administraţiei sale, care a urmărit crearea de agenţii la nivel ministerial, asemănător
modelului francez bazat pe înfiinţarea centrelor de responsabilitate. Crearea de agenţii
în interiorul ministerelor, conferă serviciilor publice mai multă autonomie şi un grad
ridicat de responsabilitate.
103
0,6
0
-1,2
0,1
-1,5
-1,4
0,1
-
-3,7
-1,1