Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

Desigur , nu orice activitate a funcţionarilor publici este ĩn exclusivitate de
natură managerială, implicând actul deciziei; sunt numeroase activităţi de execuţie, de
ĩndeplinire a sarcinilor de diverse tipuri, fapt care explică clasificarea funcţiilor
publice ĩn funcţii de decizie, respectiv de execuţie. Ĩnsă ĩn activitatea lor, funcţionarii
publici(administratorii, cum mai sunt denumiţi de unele lucrări) trebuie să ţină cont
de eficienţă şi de obiectivele politicilor publice, iar managerii trebuie să respecte
legea, ĩn vederea utilizării optime a resurselor.
Managementul public nu are doar o sferă de aplicabilitate
macroorganizaţională, ci şi una microorganizaţională, la nivelul instituţiilor publice.
Astfel, sarcina managementului public la nivelurile inferioare este privită ca fiind
„imitativă”, ĩn vederea perfecţionării abilităţilor microorganizaţionale ale
administraţiei publice.
Cu toate acestea, este necesar să remarcăm că există diferenţe importante ĩntre
conducerea unui stat şi conducerea unei ĩntreprinderi. Ca urmare, numeroşi autori
apreciază că anumite procese sunt unice pentru sectorul public şi tocmai această
unicitate constituie esenţa managementului public. Procesele ĩn cauză sunt cele
referitoare la administrarea unor ĩntregi grupuri de organizaţii, şi nu doar a unei
singure organizaţii şi la ĩncercarea de a ajusta ĩntregul sistem de administraţie publică.
Aceste procese care marchează specificul administraţiei publice, ĩn raport cu
sectorul privat, precum şi unicitatea funcţiei publice, au dus la apariţia ĩn deceniul
trecut a termenului de Guvernare.
Ĩn anul 1996, R.Goodin aprecia că „guvernarea nu este nimic altceva decât
conducerea societăţii de către funcţionari oficiali ce deţin controlul asupra > organizaţionale ale societăţii” 36 . Ĩntr-adevăr, „conducere”
sau „ĩndrumare”/ „ghidare” sunt termenii preferaţi ĩn cea mai mare parte a Europei
Continentale. Ĩn aceste abordări pe sisteme, graniţele dintre instituţiile individuale
devin mai puţin importante decât modul ĩn care ĩntregul sistem funcţionează sau nu.
Avem de-a face cu o perspectivă ĩn care graniţele convenţionale dintre politică şi
administraţie sunt mai puţin semnificative, iar marile probleme sociale pot fi abordate
mai direct şi mai rapid rezolvate, prin colaborare, decât din perspectiva mai limitată a
administraţiei publice.
36 Goodin, R – The theory of institutional design; Cambridge; Cambridge University Press; 1996; p.13
94