Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

formarea unei comunităţi de interese, care uneşte funcţionarii publici şi care
prevede posibilitatea avansării în funcţie de vechime;
considerarea instituţiei publice ca un tot unitar, faţă de care funcţionarul este
parte, are o serie de obligaţii de îndeplinit şi se ataşează la sistemul de valori al
acesteia.
Omogenitatea angajaţilor din instituţiile publice constituie o măsură de
creştere a eficienţei activităţii; toate instituţiile au interesul să recruteze persoane care,
prin originea, educaţia şi sistemul lor de valori să asigure un caracter ereditar
profesionalismului şi competenţei.
Aplicarea, menţinerea şi întărirea principiilor de omogenitate presupune, la
rândul lor, satisfacerea anumitor condiţii, ca:
stabilirea unui sistem de selecţie, care să contribuie la alegerea celor mai potriviţi
funcţionari publici, formaţi printr-un sistem pedagogic corespunzător, în spiritul
deontologiei profesionale;
dezvoltarea unui proces de sanctificare (sacralizare) a simbolurilor şi a statutului
birocraţiei;
tendinţa către “instituţia totală” care să se ocupe de problemele personale ale
funcţionarului, nu numai de viaţa profesională;
crearea unui sistem propriu de valori (cultul serviciului public, ideologia puterii şi
a ajutorului dezinteresat), care contribuie la afirmarea personalităţii individuale;
încurajarea tendinţelor monopolistice interne, care constituie un mijloc prin care
funcţionarii publici apără administraţia de mediul extern.
Principiile de omogenitate prezintă însă şi inconvenienţe importante. Ele
conduc la promovarea unui model administrativ rigid şi constant care crează
dificultăţi evidente de adaptare a acţiunii administrative la mediul social. Deficienţele
de comunicare cu exteriorul sunt cele mai grave consecinţe datorate izolării
funcţionarilor publici de cetăţeni, în virtutea omogenităţii şi a “spiritului de grup”. Ca
rezultat al acestora, funcţionarii publici dobândesc un comportament rigid şi se
baricadează într-un univers închis lumii exterioare; ei au tendinţa de a ţine publicul la
distanţă şi îşi tratează clienţii într-o manieră formală, impersonală şi dominatoare.
Toate acestea justifică preocupările pentru eterogenitate.
12 Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.97
30