Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

Compoziţia unui cabinet este lăsată la latitudinea ministrului care are
libertatea de a-şi alege singur colaboratorii. În evoluţia structurii cabinetelor
ministerelor s-au constatat mai multe aspecte 23 şi anume:
în vremea celei de-a III a Republici, cabinetele ministeriale au fost constituite în
special din oameni politici şi mai ales din prieteni ai ministrului, membri ai aceluiaşi
partid;
în cea de-a IV a Republică tendinţa de politizare s-a mai atenuat;
începând cu anul 1959, cabinetele ministeriale au devenit o “ţintă” urmărită cu
asiduitate de către funcţionarii publici. De aceea, în prezent structura personalului din
cabinetele ministeriale este: 90 % - funcţionari publici; 5,5 % - funcţionari din
sectorul privat; 4,5 % - oameni politici.
Marile şcoli de pregătire universitară joacă un rol esenţial în formarea
membrilor cabinetelor. Astfel, 40 % dintre aceştia provin de la Şcoala Naţională de
Administraţie (E.N.A.) din Paris, iar 8 % - de la universităţi tehnice, aceştia din urmă,
predominând în ministerele tehnice.
Funcţionarii membri de cabinet sunt în general, tineri; 70 % din personal are
vârsta cuprinsă între 28 – 48 ani. Aceştia ocupă uneori, funcţii în mai multe cabinete
în mod succesiv. Trecerea de la un cabinet la altul, favorizează o carieră mai rapidă
sau accesul la funcţii de conducere într-un minister. În scopul evitării favoritismelor,
o lege din 13 iulie 1911 a interzis practicarea “testamentelor” ministeriale; ele constau
în faptul că, un ministru demisionar putea să promoveze, în locul său, pe unul dintre
proprii colaboratori. Or, prin lege, promovarea persoanelor ataşate cabinetului unui
ministru demisionar este nulă, cu excepţia cazului când acestea au avansat înainte de
demisia şefului de cabinet; în plus, numele lor trebuie publicat în Monitorul Oficial.
În concluzie, ministrul poate să acorde favoruri propriilor colaboratori, înainte
de a se declanşa criza ministerului său, care are ca punct final propria demisie.
Numărul colaboratorilor ministrului este în principiu limitat, printr-o reglementare
datând din anul 1948. Fac excepţie cabinetul Primului-Ministru şi al Ministrului
Economiei şi Finanţelor. În fapt, această dispoziţie nu este respectată. În diverse
rânduri, cabinetele sunt formate din colaboratori neoficiali ale căror misiuni sunt mai
importante decât ale colaboratorilor oficiali. Colaboratorii neoficiali nu figurează, din
23 Debbasch, Ch. – op. cit.; p.150
63