Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

Fayol, Taylor şi teoreticienii americani au ilustrat această tendinţă pragmatică şi
utilitară, bazată pe eficienţă şi randament.
Se apreciază, de asemenea că analiza clasică a organizării birocratice făcută de
Max Weber a reunit toate cerinţele de ordine şi eficienţă ale unui model ideal de
administraţie, deoarece era fundamentată pe:
un sistem de norme abstracte, reguli, tehnici şi proceduri;
ierarhie a funcţiilor însoţită de o disciplină strictă şi omogenă;
funcţie publică permanentă, specializată, calificată, remunerată şi dotată cu
garanţii de avansare.
Această viziune normativă despre administraţia publică ideală, a fost
abandonată odată ce s-au constatat vicii de organizare birocratică, care au generat în
mod inevitabil rutină, ineficienţă şi incapacitate de adaptare. În acest context, au
apărut alte tendinţe organizaţionale, îndreptate înspre deschiderea sistemului
administrativ la mediul exterior, atenuarea raporturilor ierarhice, apariţia centrelor de
putere descentralizată.
În raport cu această evoluţie, un sistem administrativ poate fi studiat prin
raportare la anumite sisteme de referinţă care oscilează între omogenitate şi
eterogenitate, ierarhie şi participare, unitate şi pluralism. 11 Aceşti poli se constituie, în
acelaşi timp, în principii de organizare a sistemelor administrative.
Unitatea de studiu 2.2.1. Omogenitate sau eterogenitate
Conform modelului clasic, sistemul administrativ public este o comunitate
închisă, care-şi găseşte în ea însăşi principiile de funcţionare; invers, se poate concepe
o administraţie deschisă faţă de mediu a cărei structură organizatorică să reflecte
diversitatea sistemului social. Practica a demonstrat că sistemul administrativ este în
mod necesar permeabil faţă de mediu, dar în acelaşi timp îşi conservă specificitatea
care îi garantează funcţionarea. Omogenitatea şi eterogenitatea constituie principalii
poli între care oscilează sistemele administrative.
Principiile de omogenitate pun accent pe necesitatea coeziunii interne a
aparatului administrativ, în detrimentul comunicaţiilor laterale pe care acesta le
întreţine cu exteriorul, cu restul societăţii. Coeziunile din interiorul aparatului
administrativ sunt de două tipuri :
11 Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.96
28