Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

contrasemnează deci singuri, actele cele mai importante din domeniul în care îşi
exercită atribuţiile. Ei nu iau parte la Consiliile de Miniştri, decât în măsura în care se
discută o problemă care este de competenţa lor.
Între cele două funcţii publice (ministru de stat şi secretar de stat) se plasează
miniştrii delegaţi. Ei îşi desfăşoară activitatea conform titulaturii, în apropierea
Primului-Ministru şi răspund solicitărilor adresate de către acesta. Miniştrii delegaţi
sunt însărcinaţi de şeful guvernului cu supravegherea şi controlul unui sector
determinat, numit departament ministerial; numărul acestor departamente nu este
limitat prin lege, ceea ce lasă guvernului o mare libertate de organizare şi constituire a
unor asemenea structuri funcţionale.
Structura unui minister, în general, cuprinde :
- ministrul;
- cabinetul ministrului;
- compartimentele administrative (birouri).
Ministrul cumulează, atât funcţii politice, cât şi funcţii administrative. În plan
politic, participă la acţiunile guvernului şi este responsabil împreună cu ceilalţi
miniştri, în faţa Parlamentului. Din punct de vedere administrativ, ministrul este şeful
departamentului ministerial care îi este încredinţat, iar din acest fapt, dobândeşte
numeroase atribuţii. Astfel, ministrul coordonează acţiunea tuturor instituţiilor care se
găsesc în structura propriului minister. Acest prerogativ îi permite să dea instrucţiuni,
să se pronunţe asupra carierei funcţionarilor subordonaţi (avansare, transfer sau
retrogradare) şi să aplice sancţiuni în condiţiile prevăzute de statut.
În principiu, ministrul are competenţa necesară pentru a lua toate deciziile din
sfera serviciilor publice în care acţionează, dar în fapt, o parte din aceste prerogative
sunt atribuite responsabililor de la nivelul administraţiei locale. Astfel, puterea unui
ministru este limitată, iar deciziile pe care le adoptă au caracter general.
Cabinetul ministrului îşi are originea în Primul Imperiu Francez, în care a reprezentat
un “secretariat intim” al ministrului. El acţionează ca un organism restrâns, constituit
la dispoziţia fiecărui ministru în momentul intrării în funcţie a acestuia. Cabinetul are
un rol de coordonare a întregului minister.
62