Sisteme administrative europene comparate - Centrul de Studii ...

întreprinse în sistemul privat au devenit o forţă în economie, graţie protecţionismului
exterior şi conservatorismului interior.
Imperativul de stabilitate nu se confundă cu nevoia de perenitate, ci se
situează pe baze contradictorii. Fără îndoială că perenitatea conduce la privilegierea
comportamentelor tradiţionale. Permanenţa principiilor de organizare şi ritmul
activităţii administrative decurg din faptul că administraţia neagă prezenţa timpului,
pentru că timpul este imobil şi ameninţă stabilitatea. Nevoia de perenitate justifică
maniera în care sistemul administrativ se inserează în mediul social şi se adaptează la
shimbările permanente care au loc, deci reprezintă o motivaţie, dar şi un fundament al
transformărilor. Invers, ideea de stabilitate, dusă până la extrem, favorizează
pierderea flexibilităţii sistemului administrativ şi riscă să provoace, pe termen lung, o
ruptură brutală faţă de realitate.
De aceea, stabilitatea administrativă nu este posibilă, decât în măsura în care
mediul social şi politic este el însuşi stabil.
B. Factorii exogeni de evoluţie
Din momentul în care sistemul administrativ este supus impulsurilor externe
favorabile schimbării, el poate fi tentat să reziste la schimbare, dar procesul de auto-
transformare devine la un moment dat, inevitabil. Mai mult, aparatul administrativ
este obligat să se adapteze presiunilor sociale şi politice noi, prin modul în care este
concepută organizarea sa internă.
Asemenea presiuni se exercită în toate ţările, în mai multe direcţii esenţiale,
care vizează adaptarea sistemului administrativ la schimbare şi pot fi sintetizate
astfel:
1) cetăţenii solicită din ce în ce mai multe servicii de la colectivităţile
publice. Această realitate bulversează raporturile tradiţionale dintre stat şi cetăţeni,
provoacă mutaţii importante în cadrul structurilor administrative şi duce la o
încetinire în funcţionarea mecanismului administrativ. Aşa de pildă, modificarea
cantitativă şi calitativă a cererii de servicii publice survenită după primul război
mondial a determinat o creştere a volumului de activitate al administraţiei de stat
(dezvoltarea serviciilor publice, creşterea numărului funcţionarilor). Or, în viziunea
liberală, tocmai această creştere a rolului statului în viaţa economico-socială a
26